You are the only Exception - Printable Version

You are the only Exception - Printable Version

+- Darkmark RPG Forum (https://www.darkmark.ro)
+-- Forum: Hogwarts (https://www.darkmark.ro/forumdisplay.php?fid=13)
+--- Forum: Imprejurimile Hogwarts-ului (https://www.darkmark.ro/forumdisplay.php?fid=48)
+--- Thread: You are the only Exception (/showthread.php?tid=5940)

Pages: 1 2

You are the only Exception - Bell Evans - 25 Sep 2011

[Image: august___by_khomenko-d3bwg2l.jpg]

"-Haide, Raizen!" mormăi Bells, întorcându-se brusc; tânărul se mişca parcă intenţionat încet, făcând-o să se oprească din cinci in cinci minute să îl grăbească. "Chiar vrei să ai pe conştiinţă întregul meu dormitor?" continuă ea, uşor ironică. Începu să râdă când văzu expresia lui nevinovată şi continuă să meargă.

Bănuia deja ce avea sa gasească - greşit. Era sigură de ceea ce avea să găsească în Turn. Un mare dezastru; deja începuse să se gandească cu regret la pernele ei mari şi moi sau la hainele din dulapuri. Ultima dată când lasase micuţul de unul singur îi scosese până şi pantofii de pe rafturile de jos.

Ajunseră la intrarea în castel şi începură să urce în grabă treptele; se opri însă când pătrunse în holul întunecat, respirând greu. Era deja prea mult pentru ea. Raizen o privi însă amuzat şi îşi strecură în grabă o mână pe sub genunchii ei şi una în jurul taliei. O ridică brusc, fâcând-o să tresară şi să înceapă să râdă în urmatorul moment.

"-Ce m-aş face eu făra tine" şopti ea, sprijinindu-şi capul de pieptul lui; era aceeaşi senzaţie ca şi prima oară. Aceeaşi fiori mici care îi acaparau întreaga fiinţă. Îşi simţea bătăile inimii luând-o din nou la goană în timp ce el urca scările. Părea atât de mică în braţele lui; dar în acelaşi timp simţea că fusese făcută pentru a se regăsi în ele.

"-Nu vreau sa aflu" răspunse Raizen, după o pauză. Bell chicoti încet, privind cum etajele erau lăsate în urmă de paşii mari ai tânărului. Ajunseseră în Turn şi intrară prin portret in grabă.
O lăsă cu grjiă jos, iar fata începu să urce cu forţe noi alte trepte; cele care duceau spre dormitoare. Raizen o urmă îndeaproape, iar când deschise uşa rămase în spatele ei. Probabil şocul fusese mai mare decât se aşteptaseră ei.

Puteai spune ca ninge în încapere; doar că în loc de fulgi reci şi umezi erau pene. Sute de pene pufoase, mari şi albe care se aşterneau liniştite peste tot; altă grămadă de haine zăcea abandonată într-un colţ, iar patul mare din mijloc părea trecut prin primul război mondial. Mm, şi asta era puţin spus.

"-Sincer? mormăi tânara, privind deznădăjduită în jur; nici urma de Annie. " Asta e răsplata mea?! Uită-te puţin ce dezastru e aici, Raizen; şi nu mai râde!" continua Bells, întorcându-se spre el.

RE: You are the only Exception - Raizen Isildur - 26 Sep 2011

Raizen se ținea cu mâinile de burtă de atâta râs. Îș durea capul în spatele urechilor de numai putea. Se lăsă să cadă pe jos și continuă să râdă ca un nebun, plin de pene albe în cap și pe haine. Erau mult prea multe în camera, plutind prin aer sau așternute pe jos ca să nu se agațe măcar o duzină de tine. Bucăți din ceea ce fusese o dată o vază stăteau împrăștiate pe jos lângă noptieră pe o pată mare făcută de apa vărsată. Pe partea inferioară a ușii erau numai urme de gheare. Patul era rupt în mijloc, păturile făcute franjuri zăceau pe jos lângă pat iar totul era în general răvășit. Raizen era răvășit și el. Simțea că pleznește de atâta râs. Îl durea stomacul, obrajii, gâtul, capul, totul. Starea în care se afla camera îl făcu să râdă însă altceva îl făcea să se prăpădească de râs.

„Nici urmă de Annie” rostise Bell după ce intraseră în cameră. Raizen avea un spirit de observație foarte dezvoltat așa că atunci când văzu grămada mare de pene de pa pat, cu doi ochi negri ițindu-se din ea simți că o să leșine de râs. Bells încă se uita prin cameră încercând să dea cu ochii de Annie.

Raizen nu zise nimic însă. Se ridică în picioare aparent calm și serios. Îl mai bufnea râsul uneori, când îi venea involuntar imaginea lui Annie în minte, acoperită total de pene. Încerca să nu se uite înspre pat, să nu dea totul de gol. O cuprinse pe Bells cu mâna pe după talie și o sărută lung. Simți brusc bătăile rapide ale inimii sale. Își îndepărtă puțin buzele de ale ei, o sărută ușor pe obraz și spuse zâmbind:

„Nu-ți face griji, sunt sigur că Annie e într-un loc foarte comfortabil, purtând haină de blană.. adică blană și pene.”

Bells făcu ochii mari când Raizen se dădu la o parte și ghemul de pene din mijlocul patului îi captă brusc atenția.

RE: You are the only Exception - Bell Evans - 27 Sep 2011

Văzu doi ochi care o priveau cu interes şi zâmbi involuntar; Annie îşi ridică leneşă capul dintre penele ce o acopereau şi se întinse. Era atât de mică, încât începea să aibă banuieli în privinţa dezastrului făcut. Poate veniseră nişte elevi răzbunători şi îi distruseseră dormitorul, pentru ca mai apoi să dea vina pe săracul câine.

Era ferm convinsă că acum îi căuta scuze; dar nu puteai să te superi pe un pui mic de labrador. Părea ceva inuman.
Se îndreptă în grabă spre patul distrus şi se aseză pe salteaua moale; o ridica în aer, mângâind-o cu blandeţe pe cap. Se mişcă în braţele ei, începând să îi roadă mâneca bluzei subţiri pe care o purta.

"-Şi asta vrei să distrugi?" mormăi Bell, dându-şi ochii peste cap. Se ridică, luând-o în braţe şi se îndreptă cu paşi mici spre Raizen. Acesta o privi puţin panicat cum îi dădu lui câinele şi se intoarce.

"-Ce-ar trebui să fac eu cu ea?!" întrebă el, puţin derutat; Annie deja începuse să îi privească roba neagră, încă neatinsă. Nu îi luă mult până când începu să mârâie şi să se rasucească în braţele lui.

"-Să o ţii până fac eu curat aici" îi răspunse tânăra, chicotind; flutură uşor bagheta, şoptind Reparo!, iar camera reveni la starea iniţiala în câteva minute. "Aşa" oftă ea, întorcându-se spre Raizen.
Părea că el şi Annie aveau să fie cei mai buni prieteni, din moment ce micuţa era încă la el în braţe. Lucru ce era de admirat, pentru că niciodata nu agreea străinii. Totuşi, el nu era tocmai un străin.

O luă din braţele lui şi îi puse o lesă micuţă, roşie; o lăsă pe jos în următoarele minute, îndreptându-se spre uşă. Se întoarse şi îl luă de mână pe Raizen; Annie nu părea prea încântată de gestul ăsta.
Începu să râdă când văzu că se opri în faţa uşii deschise, întorcandu-şi capul spre ea.

"-Mmm, haide; că pe tine te aşteaptă" remarcă Raizen, uşor amuzat.
Îl privi puţin derutată şi ieşi prima, urmată îndeaproape de Annie; Raiz închise uşa în urma lui şi le urmă în linişte. Ajunseră în camera de zi şi se opriră din nou; era goală. O luă în braţe pe micuţă şi i-o dădu lui Raizen.

"-Prea multe trepte pentru ea; în plus, aşa se va ataşa mai repede de tine" murmură tânăra, zâmbind. Îl sărută în grabă şi o mângâie încet pe Annie, care o privea din braţele lui.

RE: You are the only Exception - Raizen Isildur - 28 Sep 2011

Raizen coborî scările cu Annie pe mâna stângă și ținând-o pe Bell de braț cu dreapta. Cățelușa adormise pe parcursul lungului drum din turn până în holul de la intrarea în Hogwarts. O trei când o puse ușor pe podeaua de marmură. Ghearele ei făceau băteau parcă în pași de step când se îndreptau cu toții spre ieșire.

„Drăguța de ea” zise Raizen zâmbind.

Bell se întinse și îl sărută zâmbind. Părea foarte fericită. Tânărul pasă lesa, să o plimbe ea pe Annie. Știa că doar asta așteaptă. Raizen deschise ușa înaltă din lemn masiv și pășiră toți trei pe iarba înmiresmată.

Afară soarele strălucea puternic însă nu era foarte cald. Era plăcut. Copacii nu își lepădau încă frunzele deși prima lună de toamnă aproape se sfârșise. Raizen oftă melancolic cu gândul la bară. Totuși acum se simțea altfel. Privea acest anotimcu alți ochi acum. Nici nu mai conta că e frig, iar el ura frigul. Iubirea sa pentru Bell îi încălzea întreaga ființă. Nu se mai temea de toamnă, vedea chiar lucruri frumoase în ea. Era atât de fericit, optimist, încrezător.. îndrăgostit.

Annie scoase un lătrat subțire, trezindu-l pe Raizen din starea de visare. Era atât de drăguță. O privi și zâmbi. Domeniul de la Hogwarts era destul de pustiu așa că puteau sta oriunde, însă hotărâră să o plimbe pe Annie pe pajiștea de lângă lac. Cățelușa fugea zburdalnică și fericită, împiedicându-se uneori și pufnind supărată. Raizen și Bell râdeau de fiecare dată, primind numai priviri supărate din partea ei. Se simeteau atat de bine...

RE: You are the only Exception - Bell Evans - 29 Sep 2011

Începură să se plimbe pe pajiştea tăcută, deasupra căreia se arcuia baldachinul minunat al unui cer albastru; mergeau în linişte, ţinându-se de mână şi aruncând priviri agere spre micuţa Annie, care era la caţiva metri înaintea lor.
Şi poate pentru a mia oara îi veni în minte acest lucru; că el era al ei şi ea era a lui. Aveau amintiri, aveau un trecut; aveau până şi acel început a fost odată al poveştilor. Era ca şi cum trăia un vis la care nu se gândise niciodată.

Se apropiară de oglinda liniştită a apei, care îşi unduia valurile în adierea răcoroasă de toamnă; privi gânditoare preţ de câteva secunde cum lumina se prelungea graţios pe suprafaţa ei, după care se întoarse spre el.
O privi puţin derutat, dar zâmbi; îi strânse mâna, parcă vrând să se asigure că era acolo..că avea să rămâna pentru totdeauna lânga ea. Şi era conştientă de înţelesul cuvântului "eternitate" mai mult ca niciodată.

"-Stăm aici?" întrebă ea, cu o voce mică, aproape pierdută. Realiză că sunase foarte ciudat, iar Raiz începu să râdă în următoarea secundă. Se asezară pe prundişul rece, lunecos, cu Annie între ei.

"-Oh, haaide" mormăi tânarul, privind-o cum stătea suparată; o luă în braţele lui, sarutand-o uşor pe frunte.
Se cuibări la pieptul lui, luându-i mâna într-a ei; viaţa i se schimbase atât de mult, într-un timp atât de scurt. Nu mai realiza ce se întampla când era cu el; de parcă toată lumea ei s-ar fi învârtit în jurul lui. De parcă nu ar mai fi existat altceva. Clătină uşor din cap, ridicându-şi privirile. Annie analiza cu interes lacul, aplecându-se peste malul mic.

"-Ia-o de acolo!" sări Bells, îndreptându-se încet spre ea; ştia că ar fi speriat-o dacă ar fi strigat la ea, aşa că se strecură în spatele ei şi o luă în braţe. Se întinse în mâinile ei şi o privi cu ochii larg deschişi; chiar o înnebunea câteodată. Se întoarse lângă Raizen, aşezându-se în faţa lui.

"-Cât de amuzantă poţi fi" remarcă el, printre alte hohote de râs; fata ridică o sprânceană, iar în următoarea secundă începu să îl sărute. Raizen uită complet de partea în care râdea de ea şi o trase mai aproape de el; se abandonă complet în braţele lui, simţind cum nimic nu mai conta în afara de ei doi.

RE: You are the only Exception - Raizen Isildur - 02 Oct 2011

Raizen o privea pe Annie cum fugea pe pajiște. Se oprea uneori să se joace cu câte un fluture rătăcit în toamnă. O briză ușoară adia dinspre lac creând o atmosferă linștită. Bell stătea în brațele lui cu ochii închiși. Era atât de dulce. Raizen îi mângâia încet părul șaten. Îl adora, era atât de moale și de plăcut la atingere. Fluturele urmărit de Annie se așeză pe genunchiul lui Bell. Tânărul vru să o trezească însă nu mai fu nevoie. Cățelușa veni în fugă și îi sări fetei în brațe, alungând și fluturele. Se cuibări în noul ei culcuș și închise ochii sfârșită de oboseală. Prea multă agitație pentru o singură zi. Bell își întoarse capul spre Raizen, zâmbind, în timp ce o mângâia pe Annie cu afecțiune. Tânărul se întinse și îi sărută buzele dulci strângând-o mai tare în brațe. Se simțea complet.

„Te iubesc, pui” îi șopti zâmbind din colțul gurii.

Se convinse din nou cât de mult însemna ea pentru el. Știa că nimic nu-i putea despărți. Erau ca o familie, toți trei.

RE: You are the only Exception - Bell Evans - 06 Oct 2011

Închise ochii preţ de câteva momente, încercând să se convingă că nu trăia un vis; dar îl privi pe Raizen în următoarea clipă şi un zâmbet i se aşternu pe chip. Nu era conştientă de ce i se întâmpla, nu când era atât de aproape de el; nu când găsise persoana alături de care voia să îşi petreacă restul vieţii. Totul se schimbase atâ de mult, şi într-un timp atât de scurt. Iar ea nu era tocmai omul care să treacă uşor de la o stare la alta; ura aceste lucruri, dar el era cel mai bun care i se întamplase. Şi avea să lupte până la capăt pentru asta. Indiferent de ce obstacole întâlnea.

"-Şi eu te iubesc; eşti totul pentru mine. Şi nu aş putea să-mi imaginez cum ar fi să nu fii aici, să mă ţii in braţe sau doar să îmi spui că totul va fi bine. Am nevoie de tine..şi nu neapărat ca o persoana care să îmi dea curaj, ci ca un lucru vital. Eşti parte din viaţa mea acum; şi nu vreau să te pierd" murmură ea, cu ochii închişi. Simţi cum lacrimile i se adună în ochi, aşa că îl strânse şi mai tare în braţe; ar fi vrut să dureze o eternitate momentul ăla. Să rămână aşa pentru totdeauna, doar ei doi.

Se gândise uneori cum ar fi dacă l-ar pierde; cum s-ar schimba viaţa ei dacă Raizen nu ar mai fi parte din ea. Iar apoi ajunse la concluzia că nu mai exista o viaţă. Şi nu o spunea doar aşa, ca majoritatea lumii care era îndrăgostită; continuai să traieşti, dar probabil duceai o existenţa mizerabilă, de care ai fi vrut să te lipseşti uşor.

Se ridică într-un cot, privindu-l cu ochii încă înlăcrimati; tânărul se pregăti să spună ceva, însă în următorul moment Bells îi cuprinse buzele într-un alt sărut. Nu se simţea in stare să vorbească.

RE: You are the only Exception - Raizen Isildur - 01 Nov 2011

Îi șterse lacrimile de la ochi și o sărută gentil pe obraz. Îi mângâie părul rămânând cu o șuvită subțire și moale. Simțea că ține în mână cea mai fină mătase din lume. O sărută din nou și un surâs i se întipări pe buze. Își băgă mâna în buzunar și scoase ceva de acolo. Ea nu observă însă Annie avea o privire ageră. Raizen nici nu își dădu seama când cățelușa îl mușcă de mână și o luă la fugă ținând o cutiuță neagră în gură.

Tânărul sări ca ars după ea, pe câmpie. Era foarte rapidă pentru o cățelușă. Urca în jurul lacului o dată cu faleza ce se înălța amenințător. Raizen nu avea frică de înălțimi, însă Annie putea să pățească ceva. La un moment dat, cățelușa se îndreptă direct spre lac și deschizând gura dădu drumul cutiuței și se îndepărtă repede. Lacul se afla la zece metri sub ei. Raizen nici nu stătu pe gânduri, făcu un pas înainte și se arunca în gol cu mâinile înainte. Căderea fu foarte rapidă, nici nu realiză când lovi apa. Din fericire, cutiuța era ușoară, așa că Raizen apucă să o prindă înainte să intre în lac. Se afunda din ce în ce mai mult cu ochii închiși așteptând parcă să se lovească de ceva. Zona aceea era înțesată de stânci ce stăpungeau suprafața apei cu colții lor. La un moment dat, reuși să dea din picioare și să înceapă să urce. Când scoase capul afară din apă, trase disperat o gură de aer și închise ochii și îi deschise de câteva ori încercând să-și recapete vederea.

Se uită în sus și o văzu pe Bell cu Annie în brațe uitându-se disperat la el. Îi zâmbi și începu să înoate de-a lungul țărmului către plajă. Nu avea cum să iasă din lac prin alt loc. Tânăra îi aruncă o privire încruntată și începu și ea să coboare de-a lungul falezei. Când ieși în sfârșit la mal, nisipul fin se lipea de el ca un scai. Era ud leoarcă însă cel puțin recuperase cutiuța. Îl bufni râsul când o văzu pe Bell cum vine spre el mergând apăsat. Când ajunse în dreptul lui, se dezlănțui:

„Ce a fost în capul tău să sari de la înălțimea aia !? Apa e foarte rece și vezi bine câte stânci sunt acolo.” făcu un gest cu mâna arătând către locul în care intrase el în lac. „Chiar nu te gândești deloc la mine când faci tâmpeniile astea ?! Puteai să...”

Raizen îi puse o mână udă pe talie făcând-o pe Bell să facă ochii mari și o sărută pasional străngând-o tare în brațe. Se dezlipi de ea apoi punând genunchiul stâng jos. Ținea în mână o cutiuță cu un inel subțire din argint cu safir. Îi zâmbi emoționat și spuse:

„Vrei să fii soția mea ?”

RE: You are the only Exception - Bell Evans - 02 Nov 2011

Îşi simţi bătăile inimii luând-o razna în faţa blândeţii ce se revărsa peste ea din adâncul ochilor de un negru intens; clătină încet din cap, zâmbind emoţionată.

"-Da" şopti ea, cu o voce mică; era singurul cuvânt care îi mai venea în minte. Şi dacă ar fi stat să se gândească tot nu ar fi reuşit să spună altceva.

Raizen se ridică, scoţând inelul delicat dintre faldurile de mătase neagră şi îi luă mâna într-a lui; simţi căldura degetelor când îi strecură micuţa bijuterie pe inelar şi în acelaşi timp simţi şi lacrimile ce i se adunară în ochi. Îi sărută mâna delicat, privind-o cu un surâs la fel de emoţionat. Tânăra era la fel de udă ca el acum, dar când o luă din nou în braţe i se păru că se află în cel mai bun loc posibil – acolo era locul ei – locul unde fusese menită să rămână..pentru totdeauna acum.

"-Te iubesc" spuse ea, privindu-l cu nesaţ; ştia că va rămane al ei pentru totdeauna. La fel de bine cum ştia că visase la clipa asta încă din prima zi în care îi spusese ce simţea pentru ea. Iar acum totul se transforma în realitate, făcând-o să se simtă cum nu se mai simţise niciodată înainte. Era împlinită şi fericită; şi în acelasi timp avea senzaţia că nimic nu putea să îi umbrească fericirea.

Tânărul îi dădu o suviţă de păr din faţă, făcându-i pielea să se înfioare; închise preţ de câteva clipe ochii, încercând să se convingâ că totul era adevarat şi că nu traia un vis. Dar ştia că nimeni nu îi putea fura acest moment. Îşi privi inelul de pe mâna stangă şi un zâmbet îi apăru în colţul gurii când observă sclipirea delicată a pietrii albastre.

"-Nu ai uitat de culoarea mea preferată" murmură Bells, mutându-şi privirile pe chipul lui. Raizen ridică din umeri, făcând veşnica lui faţă de copil nevinovat – pe care o iubea la nebunie. Nu putu să îi reziste nici de data asta, aşa ca îşi puse braţele în jurul gâtului lui şi îl săruta delicat preţ de câteva clipe. "Eşti al meu" şopti ea, când buzele lor se despărţiră.

RE: You are the only Exception - Raizen Isildur - 21 Nov 2011

Raizen o ținea blând în brațe, privind soarele cum se apropie de linia orizontului. În curând se întuneca. O sărută pe creștet și rămase așa inspirând parfumul dulce al părului ei. Stătea parcă împietrit cu privirea în pământ. Era atât de mică și de firavă în brațele sale. Voia să oprească timpul în loc, să prelungească la nesfârșit acel moment. Nu voia să mai știe de nimeni și de nimic altceva, dorea să o aibă în brațele lui pentru totdeauna. Niciodată nu mai simțise o asemenea furtună în inima sa. Fuseseră doar iluzii până atunci, ea era signura care îl întregea cu adevărat. Erau un tot, făcuți să fie împreună, să se completeze unul pe altul. Parcă mai trecuseră alte o mie de vieți și în fiecare ei doi se regăsiseră. O iubea, o iubea atât de mult, așa cum nu iubise niciodată și cum numai pe ea o putea iubi. Era perechea sufletului său, jumătatea fără de care acum nu ar mai fi viață înlăuntrul său. Ea era totul pentru el.

Brusc, privirea i se întunecă. Imagini confuze, neclare, i se derulară prin fața ochilor. Era toamnă, frig. Afară picura mărunt, era o zi mohorâtă. Brazii înșirați de-a lungul parcului aceluia retras nu îi apărau prea bine de ploaie. O lumină stranie se strecura prin coroana lor. Banca i se lipea de spate făcându-l să se cutremure. Da.. era atât de frig afară, însă înăuntrul sufletului său era cald. Cald cum nu mai fusese niciodată. Ea ședea pe genunchii lui, strângând-ui blând capul la piept. Îi mirosi parfumul dulce din păr în timp ce îi cuprindea talia cu brațele. Era același parfum. Oftă în profunzimea momentului.O sărută pe obraz iar ea zâmbi, dezvăluind două gropițe fermecătoare. Era tot ea.. deși nu o chema Bell. Era ea, el, ei. Aceeași.

Apoi se trezi la realitate, cu inima bubuindu-i în piept. Făcu ochii mari privind în jur hipnotizat. Se întunecase. Inspiră adânc parfumul ei și se liniști. Ceea ce văzuse... scutură ușor din cap și își mută gândul în altă parte. Bells dormea liniștită la pipetul său. Annie îl privea non-șalantă stând cu botul pe labe. Îi făcu cu ochiul și cățelusă începu să dea din coadă. Raizen îi cuprinse talia fetei cu mâna stânga iar drepta și-o strecură sub genunchii ei. Se ridică ușor cu ea în brațe având grijă să nu o trezească. Se îndreptă cu pași mărunți spre intrarea în Hogwarts, zâmbind când o văzu pe Annie cum vine în urma lui. Nu scotea niciun zgomot, de parca nici ea nu voia să o trezească pe tânără. Intră în castel fiind învăluit de un aer cald. Câteva torțe ardeau agățate de pereții din piatră masivă, aruncând umbre jucăușe. Urcă scările către dormitorul lor cu Annie țopăind după el. Într-un final ajunse în cameră și o întinse cu blândețe pe pat. Annie se duse la locul ei, fără să scoată un sunet. Raizen se întinse lângă Bell, trase o pătură peste ei și o cuprinse pe fată în brațe, sărutând-o blând pe umăr. Închise apoi ochii, simțind liniștea ce i se așterne în suflet.