Kiss me hard before you go

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

And I'm the one you can never trust,
'Cause wounds are ways to reveal us.
" And I just kept telling myself.. 'Run. Just run. As fast as you can. As long as you can.' "

• Nu m-am priceput niciodata la incheieri, nici la introduceri, asa ca probabil ma voi arunca in miezul a ceea ce voiam sa scriu si daca intelegi ceva - bine, daca nu - bine.
  Un lucru.. important, as spune eu, este ca, aparent, pot scrie numai cand ma simt la pamant, sau din contra, sunt foarte bine dispusa.
  
  Intotdeauna am crezut ca sunt o persoana optimista si ca incerc sa vad doar partea buna in oricine si orice - si nu m-am inselat, cel putin, nu in ceea ce priveste a doua parte.
  Sunt pesimista. Sunt cea mai pesimista persoana care exista. Intotdeauna o sa ma tem sa incerc ceva nou, mereu o sa-mi fac griji in legatura cu deciziile pe care le iau si voi ezita in fata a orice imi produce nesiguranta.
  
  Sunt schimbatoare ca vremea - acum sunt fericita, imediat dupa sunt la pamant cu moralul. E ciudat si frustrant si nu e nimic bun in asta, cum obisnuiam sa gandesc inainte.
  Din cauza asta uneori ma simt rau si ma tot gandesc la trecut si intamplari din trecut - intamplari care defapt nu sunt decat amintiri si locul lor este in trecut. Stii, de asta sunt doar ganduri - nu te pot afecta in niciun fel. Fals. Te pot afecta. Si inca destul de tare.
  
  Chiar daca pare in prima faza ca ma incred foarte usor in oameni - ugh, asta va fi greu de explicat - nu e chiar asa.
  Sta in natura omului sa minta, sa dezamageasca - tocmai de aceea te vei lovi de aceste doua aspecte pe parcursul vietii tale mai mult decat te vei "lovi" de persoane care chiar tin la tine si merita increderea ta.
  "Cel mai bun prieten" ? Ha. Imi pare rau sa iti spun, dar si el te va trada intr-un fel sau altul pana la urma. Asa e omul.
  Iar eu nu mai am incredere totala in nimeni - adica.. nimeni, oricat de apropiat mi-ar fi. Pot sa iubesc persoana respectiva, odata ce mi-a tradat increderea.. s-a dus. De tot.
  
  Asta nu imi schimba cel mai mare defect - si anume ca pun totul la suflet. Orice as face, mereu voi ajunge sa sufar din acest punct de vedere. Ma atasez prea repede de oameni, ajung sa tin prea mult la ei si daca ma ranesc, oricat de putin, se simte de zeci de ori mai dureros.
  Din nou, mi-am dat seama ca si asta e un defect.
  
  Ceea ce e surprinzator, este ca desi sunt asa slaba de inger, am o parere puternica despre orice fel de relatie, fie ca e de prietenie sau mai mult - la baza ei, sta respectul. Fara el, n-o sa ajungi nicaieri.
  Ca sa ajungi ceva in viata, trebuie mai intai, sa respecti si sa fii respectat. Pentru ca nu e nimic mai special decat sa fii respectat de cineva. Insa acest lucru nu se va intampla daca nu inveti sa respecti si tu la randul tau.
  
  Sunt orgolioasa - foarte. Daca stau bine sa ma gandesc, doar in foarte putine cazuri - dar n-am de gand sa spun despre ce e vorba - mi-am calcat pe orgoliu si am rezolvat eu situatia cumva.
  Asa ca daca observ ca ma calci pe coada si "faci pe inteligentul", evident ca voi raspunde cu aceeasi moneda.
  
  Ma enervez foarte repede. Si din nimicuri. Mda, e si asta un punct slab.
  Adevarul e ca nici nu stiu cum sa opresc asta. Si cel mai rau este ca atunci cand ma enervez, spun lucruri pe care in alte circumstante nu le-as zice - si ajung sa le regret la un moment dat.
  
  Incerc mereu sa-i multumesc pe toti - imi spun mereu ca intr-un fel sau altul, trebuie sa existe o cale ca toti sa fie multumiti.
  Dar stiu ca este imposibil. Si am momente in care renunt si ii dau naibii pe toti si tot ce vor ei - dar nu dureaza prea mult. Imi pasa prea mult ca sa pot uita pur si simplu.
  
  Sunt genul de persoana care se bucura de fiecare moment - mai ales cand e vorba de ceva ce astept de multa vreme, evident, ca orice om. Dar in acelasi timp, ma gandesc si la diferite moduri de a pastra momentul viu - vreau sa creez amintiri, sa le am pentru mine si pentru ceilalti, in momentele in care poate voi avea nevoie. Nu conteaza daca asta inseamna sa scriu tot ce mi se pare important sau sa fac multe poze sau sa filmez.
  Eu una nu cred ca imi pierd timpul si ca nu traiesc clipa - ci din contra.
  
  Am un singur vis. Nu stiu daca il voi realiza vreodata. E ceva ce vine si pleaca - dar niciodata nu dispare. Insa e prea dificil si m-ar costa prea mult, prea multe sacrificii ca sa pot realiza asa ceva.
  Timpul si modul in care ma va schimba el, va decide pentru mine.
  
  Imi iubesc prietenii. Si cred ca sunt printre putinii care o si arata in mod constant. Multi sunt reci si distanti uneori - e ceva ce apreciez si as vrea sa am o asemea.. calitate. Dar nu pot.
  Fiecare joaca un rol important pentru mine. Si pe fiecare il tratez altfel. Nu o sa vorbesc cu Cristina niciodata in felul in care vorbesc cu Alex, nu o sa vorbesc cu Alex niciodata in felul in care vorbesc cu Dragos si asa mai departe.
  
  Idealizez totul. Absolut totul.. Si realitatea nu-mi confera intotdeauna ceea ce vreau eu. Insa sunt multumita.
  Dar niciodata nu m-am indragostit de ideea de a iubi - este cea mai mare greseala pe care un om o poate face. E gresit.
  Eu il iubesc si stiu asta.. si dupa doi ani, cand il vad, e mereu ca prima data. Daca as putea sa ma intorc in timp si sa schimb ceva - nu as face-o. Lucrurile s-au intamplat cu un motiv si nu e bine sa incerci sa schimbi asta in vreun fel.
  
  P.S. - Stii cine incepe o propozitie cu Adevarul e.. ? Cel care minte.

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

Just promise me you'll think of me
Every time you look up in the sky and see a star..
- Eminem

• Simt ca nu mai stiu ce e cu mine. Parca innebunesc incet, incet. Sunt constienta ca mai e atat de putin si cand ma gandesc.. Oh, cred ca e momentul in care imi bate inima cel mai tare si stiu ca va fi mai intens doar atunci cand ma voi vedea fata in fata cu situatia in sine.
  
  Apoi ma gandesc ca totusi mai e destul timp si ca nu are rost sa ma gandesc. Dar cum pot sa nu o fac atunci cand orice ar fi, asta imi vine in minte, visez despre asta, orice ascult imi aminteste de asta si.. Nu stiu, a trecut un an..
  Ne-am facut planuri - multe planuri. Si totul pare atat de frumos si de perfect incat nu pot sa nu imi fac griji. Daca apare ceva si totul se duce naibii ? Nu pot, nu imi permit sa se intample asa ceva. Not now, not ever.
  
  Am momente in care mi se pare ca timpul trece asa repede si alteori.. parca e oprit, parca nu vrea sa continue, stii ? Sa treaca si ziua asta.
  Si-mi spun uneori ca mai e asa mult, ca nu se mai termina asteptarea asta - si apoi imi zic: Iti amintesti ce fericita credeai ieri ca vei fi astazi, ca a trecut si ziua aia ? Vrei sa te intorci inapoi la ziua de ieri ? Nu iti convine ca totusi a mai trecut o zi ? - and yeah, it's stupid, but it's my own way to make me feel like.. it's okay, another day's gone, time actually passes by.
  
  Si acum e vremea in care chiar fac diferenta daca o zi a trecut sau nu. Mai sunt 18. Ieri au fost 19. Maine vor fi 17. Acum fac diferenta, nu atunci cand mai erau in jur de 100 sau, evident mai mult, si chiar daca trecea o zi.. nu avea nicio importanta pentru mine.
  
  Nu pot sa nu ma gandesc si cand il vad cred ca ceva nou se naste si altceva se sparge inauntrul meu. E asa complicat si greu sa-ti explic. Si de ce m-as mai stradui ? Tu nu intelegi daca nu simti la fel. Nu ? ...
  Nu stiu daca scriu doar pentru ca vreau sa ma fac inteleasa de cineva, oricine sau.. pentru ca ma face sa ma simt mai bine sau pentru ca am impresia ca intradevar cineva intelege. Nu stiu.
  
  I keep telling myself that in the end it's going to be fine - and if it's not, well, it's not the end. Someone once said that - maybe he's right, I don't know.. It's not the end for me.

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

And I would do anything for you,
To show you how much I adore you.
'Cause distance is only temporary. But we are forever, sweetheart.

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

You fit me better than my favorite sweater.

• Nu-mi plac despartirile. Nu-mi place cand te uiti in ochii persoanei respetive - asta daca.. poti sa o faci - si practic vezi durerea ta, reflectata in ochii acelei persoane, stii ? Bineinteles ca stii. Doar ca a-ti lua ramas bun de la o persoana draga si a-ti lua ramas bun de la o persoana.. chiar foarte draga - ei bine, sunt doua lucruri diferite.
  
  Dar a fost simplu, am realizat in cele din urma. Tata a oprit masina, am coborat amandoi si.. pret de cateva clipe care au parut interminabile, ne-am imbratisat, ne-am sarutat si ca de obicei, a incercat sa ma faca sa rad, dar puteam sa vad ca si el se simte la fel. Puteam sa vad asta in ochii lui. L-am admirat pentru ca a incercat sa ramana stapan pe situatie pentru ca eu si asa eram la pamant, iar daca el nu ma sustinea, atunci ma prabuseam cu totul.
  
  Insa cand m-am urcat in masina si orasul ramanea in urma noastra incet, incet.. am realizat ce s-a intamplat. Nu mai era langa mine. Nu mai era. Nimic nu mai era. Si atunci a fost momentul in care inima mea s-a rupt. Puteam sa simt pur si simplu. Si nu mi-a mai pasat - am izbucnit in lacrimi, mi-am strans genunchii la piept si am vrut sa plang. Mama a venit langa mine si parca totul a fost mai usor de suportat.
  
  Acum, insa, tot eu am ramas. Cred ca trebuie sa invat ca singura persoana pe care ma pot baza cu adevarat sunt chiar eu. Ironia sortii, cred.
  
  A fost o luna.. nu exista cuvinte sa descriu cat de frumos a fost. Perfect. Sa il vad in fiecare clipa, sa fie acolo cu mine, sa fim toti. M-am simtit completa. Sa nu mai spun de cat de bine a fost cand am fost toti impreuna - familia mea si a lui, prietena mea cea mai buna si Vlad, prietenul lui cel mai bun. Oh, that was.. beyond perfect.
  
  Sa il sarut de "noapte buna", sa il vad dimineata langa mine, sa stam noaptea tarziu doar ca sa vorbim despre orice sau sa stam imbratisati.. toate astea erau vise pentru mine. Insa nu si acum. Imi amintesc totul atat de bine - saruturile de "noapte buna" care nu se mai terminau pentru ca unul din noi oricum se furisa pe intuneric in camera celuilalt si cerea inca unul, mesajele de "buna dimineata" de la el si momentul in care deschideam ochii si-l vedeam pe el in tocul usii zambind, momentele in care se oprea brusc pe strada si ma saruta.. toate astea sunt amintiri pe care nu am de gand sa le uit. Niciodata.
  
  Cred, chiar cred, ca ceea ce avem noi doi este special si ca este rar. Si n-as vrea, pentru nimic in lume sa pierd asta.
  Pentru simplul fapt ca il am pe el, sa ma asculte, sa ma faca sa zambesc atunci cand e nevoie - sunt norocoasa. Poate nu e aici mereu, dar e in inima mea - si sa simt ca sunt iubita, probabil este cel mai frumos sentiment care poate exista. Iar el asa ma face sa ma simt.
  
  In plus, chiar cred ca la un moment dat trebuie sa apreciezi lucrurile bune din viata ta si sa le lasi deoparte pe cele rele. Pentru ca ar putea fi mult mai rau, doar ca tu nu-ti dai seama.

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

• "They are floating lanterns in the sky. Can you believe that ? Japanese lanterns as a symbol of letting go of the past. Well, here’s a news flash - we’re not Japanese. You know what they are ? Children.
  Like lighting a candle is gonna make everything okay. Or even saying a prayer. Or pretending Elena is not gonna end up just like the rest of us, murderous vampires. Stupid, delusional, exasperating little children.
  I know what you’re gonna say: “Makes them feel better, Damon.” So what ? For how long ? A minute ? A day ? What difference does it make ? Because in the end, when you lose somebody, every candle, every prayer is not gonna make up for the fact that the only thing that you have left is a hole in your life where that somebody that you cared about used to be. And a rock with a birth date carved into it that I’m pretty sure is wrong.
  So thanks, friend. Thanks for leaving me here to babysit. Because I should be long gone by now. I didn’t get the girl, remember ? I’m just stuck here fighting with my brother and taking care of the kids.
  You owe me big."
  
  "I miss you too, buddy."

The Vampire Diaries