Part I Some eyes in the dark and ..

[Agnes Marie Lovel]

Incet , brunetul se sprijini in coate . Agnes se apropie de viperin astfel incat sa-l auda , dupa ce intelese ce avea de facut se ridica si inghiti in sec . Isi indrepta bagheta catre Devorator ,picioarele ii tremurau, dar fusese antrenata sa ramana calma in situatii de criza , si sa-si tina emotiile in frau , asa ca fu in stare sa se ridice de la podea si sa infrunte raul . Hei tu ! striga fata , incant Devoratorul isi atinti privirea spre ea .


Nu ai vrea o bucata din sufletul meu ? Am baut suc de dovleac astazi . Devoratorul se indrepta in spre Agnes cu mainile intinse , asemenea unui zombie . Fata se strecura prin partea stanga a Devoratorului , iar acesta fu nevoit sa se intoarca inspre ea .

[Dimitri Belikov]

• Se indrepta in capatul celalt al camerei injurand printre dinti la adresa fantomei. Tocmai ii aruncase bagheta pe geam, undeva in puterea noptii, unde poate fi gasita de orice tembel spunand copilareste Ce-am gasit al meu sa fie!
  
  Se sprijini usor de marginea unui raft plin cu carti. Isi recapata repede rasuflarea deoarece simtea cum revine la acel Gabriel de dinainte. Isi indrepta privirea catre cei doi. Agnes alerga de colo colo ademenindu-l pe Rober – pentru ca asa il cheama defapt -. Viperinul isi dorea ca soimita sa nu faca vreo prostie si sa isi puna viata in pericol dar din fericire fara pare sa gandeasca logic. Tipic unul Soim! O complimenta in gand.
  
  Dat fiind ca nu avea o arma propriu-zisa, bruentul recapitula in minte o serie de tehnici. Odata ce planul fusese facut, se indrepta spre Robert. Ajuns in spatele sau il lovi usor pe umar iar acesta se intoarse usor uimit catre el. In acea clipa Gabriel ii trase un pumn exact in fata, indivicul cazand pe spate inconstient. Acum ma doare mana , tembel imbecil ce esti! Rasufla usurat. Eu le-am spus ca orele alea sunt irosite dar ei nu m-au asculatat! Isi mustra baiatul parintii in gand. Esti bine? O intreba usor ingrijorat pe soimita.

[Agnes Marie Lovel]

Soimita privi cum Devoratorul se prabuseste la podea . Grozava lovitura ! ii se adresa viperinului . Roscata gafai putin , sperand ca aceea fusese ultima belea in care intrasera, cel putin din acea seara . Acum il privea pe viperinul care-si scutura pumnul in semn de durere . Sigur , sigur ca sunt bine , dar dupa cum vad tu nu te simti la fel de bine , ii spuse aceasta viperinului schitand un zambet in coltul gurii . Pot sa-ti vad mana ? il intreba fata . Se parea ca era doar putin luxata , nu o mira deloc faptul ca doi elevi din anii VI-VII reusisera sa invinga un Devorator posedat de o fantoma unui vrajitor mort de 450 de ani . Nu crezi ca ar trebui sa mergem acum ?

il intreba sfios si incet .

[Dimitri Belikov]

• Scutura usor din cap in semn de nu. Ragnarok deja incepea sa paraseasca trupul Devoratorului dar mult mai incet. Probabil din cauza ca Robert era inconstient acum, dar nu conta. Sunt bine. I sa imi treaca. Nu e mare lucru. Spuse odata ce durerea incepu sa inceteze. Privi rece cum un fel de ceata usoara se ridica deasupra lor iar ideea ii veni pe moment. Daca nu puteau sa in invinga in prezent, trebuiau sa umble in trecut, sa inteleaga cum sa il distruga. Agnes, hai sa gasim un alt loc. Trebuie sa ne intoarcem in timp si sa il distrugem cumva. Stia prea bine ca prin schimbarea trecutului se schimba si viitorul, adica prezentul pe care il stiau ei. Dar mai intai trebuie sa imi gasesc bagheta! Spuse iesind din camera. Acel bat magic nu recunostea banala vraja Accio! si din pacate trebuia sa mearga sa o caute el insusi.

[Agnes Marie Lovel]

Ei bine avem de lucru . Isi spuse fata aruncandu-si inca o suvita de par pe spate . Iesira pe usa , usor extenuati ,incercau sa nu faca mare zgomot pentru a nu fi prinsi e ingrijitorul care si el la fel ca ei cutreera holurile pana-n miez de noapte . Pe aici ! Spuse fata impingandu-l spre iesire . Calcau silentios pe iarba , roscata fiind prima isi aminti totusi ca ea inca avea bagheta . Lumos! spuse ea .Acum nu trebuie decat sa ne dam seama de unde a cazut . Trebuie sa fie pe aici pe undeva . Nu avea cum sa nu fie pe acolo pe undeva , totusi era bezna , miezul nptii , ce elev sau profesor ar fi putut umbla pe sub fereastra respectiva ?
Fata imprastie lumina in asa fel incat sa le fie mai usor sa gaseasca bagheta viperinului .

[Dimitri Belikov]

• Privi in sus incercand sa gaseasca turnul din care venise. Nu fusese chiar atat de greu deoarece acesta era singurul luminat din intreaga scoala. Sub lumina palida a vrajii, Gabriel privea cat mai atant totul din jurul sau. Bagheta lui trebuia sa fie undeva pe acolo, in apropiere.
  Injura in gand si facand un pas il lateral lovi ceva. Subtire si usoara, baiatul isi gasi batul magic. Gata. Aici e. O anunta ridicand de pe jos obiectul. Privi in jur pentru a se asigura ca era singuri. Trebuie sa ne intoarcem in timp pentru a-l prinde pe Ragnarok inainte de a aparea pe coridor. Nu mai calatorise in timp pana acum dar stia prea bine riscurile care le impunea acest lucru: sa nu fii vazut, sa nu modifici nimic si multe alte bazaconii.

[Agnes Marie Lovel]

Le trebuia un plan bine gandit , sau poate ca nu . Ar fi putut urca pana la etajul sapte sisa intre in camera necesitatii sau puteau pur si simplu sa gaseasca o vraja potrivita . Era obosita si si-ar fi dorit sa se afle in dormitor in acel moment.Nu mai putea vorbi , ochii parca-i cadeau si nu se putea opri din cascat . Si cum crezi ca ne vom intoarce in timp ? il intreba soimita pe viperin . Inca se gandea la prima optiune , aceea fiind Camera Necesitatii , dar daca ar fi fost prinsi ... nu , asta se intampla doar in filme si ei erau vrajitori , ar fi putut simplu sa faca o vraja ca sa nu fie vazuti. Gabriel am o idee...

[Dimitri Belikov]

• Ridica din umeri. El doar propuse idea de a se intoarce in timp, nu o si impuse. Cert era ca nu puteau sa lasa treaba neterminata si sa plece fiecare spre camerele lor. Daca monstrul i-ar vana pana i-ar prinde apoi i-ar omora asa cum incercase cu el? Doar gandul la acel lucru iar Gabriel simti cum isi pierde echilibrul. Se sprijini insa de perete facand totul sa para o durere de cap. Ridica insa brusc privirea din pamant catre soimita. Zambi malefic deoarece Agnes avea o idee. Perfect. Isi spuse in gand. Noaptea inca nu se terminase si nici nu parea a dori sa se termine prea devreme. Pufni in sinea lui facandu-i semn sa continue vorba.

[Agnes Marie Lovel]

Inca nu avea destula incredere in viperin , in orice caz trebuia sa colaboreze cu el pentru a scapa de Ragnarok . Am putea folosi o Clepsidra a Timpului ... incepu roscata. Stia ca intrebare a viperinului era unde gaseau ei o Clepsidra a Timpului . Fetei nu i se parea atat de complicat .. avea una in cufarul ei , acesta fiind plasat in dormitorul ei . Tot ce trebuia sa faca era sa se duca si sa o ia , desi daca l-ar fi lasat singur pe Gabriel , acesta ar fi putut sfarsi prin a fi din nou posedat de fantoma . Ma poti astepta aici ?

[Dimitri Belikov]

• O prinse de mana cand roscata trecu pe langa el. Nu te las sa mergi singura, prin castel la ora asta tarzie mai ales ca Ragnarok ne cauta! Spuse serios. Era o diferenta destul de mare intre ei doi asadar poate ar fi meritat sa profite un pic de chestia asta, la urma urmelor, intrasera amandoi in povestea asta si tot amandoi trebuiau sa si iasa.
  Isi puse bagheta la locul ei, in siguranta, bucurandu-se in sinea lui ca nu o gasise "transformata" in mai multe. Inspira aerul rece al noptii cel probail ultima daca in acea noapte. Ca de murit oricum nu vor muri. Sa mergem! Ii spuse cand ajunse si el in dreptul ei, oprindu-se brusc pentru cateva momente.