Sorry , but I'm not here .

[Damian C. Kraus]

Ora 7:45 , o dimineata destul de frumoasa .

La ora 8:00 trebuia sa fie pe peronul 9 si 3/4 cat mai repede . Baiatul avea un bagaj destul de maricel unde avea cartile pentru anul ce avea sa urmeze si bineinteles nu lipsi si bufnita care deabia o primise . Era o bufnita rara , alba care i-a facut-o cadou tatal sau de ziua sa . In cele din urma ajunse pe peron , privind parca pierdut printre elevii ce asteptau sa urce in tren . Isi puse bagajele in spate iar apoi isi cauta cu privirea un loc liber . Ofta usurat cand gasi un compartiment gol , fara nici un elev . Isi sprijini capul de marginea gemului asteptand sa porneasca trenul .
- Sper ca o sa fie bine , murmura tanarul clipind des .

[Julieta D. Thibault]

• Era deja ora opt si ea intarziase, se grabi repede sa ajunga in gara. Exact la timp, trenul ajunsese fix cu cateva secunde inaintea ei si rasufla usurata ca nu avea sa-l piarda, se baga si ea in multimea de elevi care se ingramadeau si isi facu loc printre elevi ca sa ajunga si ea sa stea pe un scaun, daca mai ajungea.
  - Uhm, ma scuzati..alo, ma scuzati...va rog sa ma scuzati. Probabil era penibila insa ajunse sa-si puna bagajele in spate, unde erau depozitate deobicei si sa-si caute un loc, asa ca intr-un final gasi unul.
  - E liber, nu? Spuse ea catre baiatul care statea langa geam, se ruga sa fie liber altfel ar fi ajuns sa stea si ea in locul bagajelor, drumul pana la Hogwarts era lung si nu voia sa piarda atatea ore in picioare.

[Damian C. Kraus]

- Huh ? , tresari el deodata parca era trezit din alta lume . Isi indrepta irisii cafenii catre tanara ce statea in picioare apoi aproba scurt din cap . Da, este liber .. , adauga Damian schitand un mic zambet pe buzele sale rosiatice . Nu dura mult , iar trenul porni din loc . Drumul pana la scoala era lung dar totodata fascinant si nu aveai cum sa te plictisesti . O privi din cand in cand pe bruneta , fara sa zica nimic dar cum nu prea avea prieteni trebuia sa intre in vorba cu cineva .
- Damian Christopher Kraus ! , murmura tanarul intinzand mana catre ea . Spera sa nu faca vreo gafa sau sa o ia prea rapid si sa rada de dansul . Nu ca ar fi prima oara . Ma scuzi daca deranjez sau ceva , isi pastra zambetul ca de copilas clipind de cateva ori .

[Julieta D. Thibault]

• Tresari si ea imediat cand observa ca probabil il trezise din visare, insa acum fapta era consumata si nu avea ce sa faca. Schita un zambet vag, era plictisita si voia sa ajunga cat mai repede la castel, sa se instaleze iar la Cercetasi si sa isi faca planurile pentru urmatoarea zi. Se aseza pe scaunul din fata baiatului, isi dadu jos paltonul alb si se lasa intr-o bluza neagra, simpla insa in acelasi timp care ii venea perfect. Observa mana intinsa a baiatului si o intinse si ea la randul ei, zicand:
  - Julieta Darya Thibault. Incantata. Nou pe aici? Spuse ea incercand sa il asemene cu cineva, insa fara reusita. Probabil era nou si ea avea un instinct bine dezvoltat, fiind si profesoara putea sa-si de-a seama cine era nou si cine nu.

[Damian C. Kraus]

- Incantat de asemenea , adauga tanarul fiind foarte amabil si prietenos fata de Julieta . Isi facea prieteni repede , dar multi radeau pe seama lui ca era unul din acei elevi cu parinti 'incuiati' . Dar se obisnui cu chestia asta . Da , sunt nou .. , aproba scurt privind apoi cateva momente pe fereastra micuta a trenului . Norii se adunau din ce in ce mai multii iar vantul isi facu simtita prezenta . Vremea incepea sa se inrautateasca dar pentru Damian era un prilej bun de relaxare in ciuda fapului ca ploaia nu era favorabila pentru matura .
- Dar tu ? apoi o intreba pe ea fiind ferm convins ca e de ceva timp la Hogwarts .

[Julieta D. Thibault]

• Se bucura de fiecare data cand cunostea persoane noi, mai ales ca isi marea cercul de prieteni iar asta o incanta la culme. In plus, nu strica niciodata sa ai un prieten la nevoie. Isi reveni brusc din gandurile ei adanci si isi ridica privirea inspre baiat, zicand:
  - Uhm, da sunt ceva mai veche, sunt Sefa de Casa a Cercetasilor si profesoara de Studiul Incuiatilor, insa pentru mine e egal ca si cum as fi eleva. Spuse ea in cele din urma, nu ii placea sa se laude cu functia ei ca Sefa de Casa a Cercetasilor, insa nici sa profite de ea..pur si simplu nu era genul.
  - O sa te obisnuiesti repede la Hogwarts, la inceput o sa fie mai ciudat insa pe parcurs o sa cunosti pe toata lumea si o sa ti se para ca ai stat la Hogwarts toata viata, sau cel putin la mine asa a fost.

[Damian C. Kraus]

Vru rapid sa-si ceara scuze ca vorbi la persoana a doua cu dansa dar imediat i se taia intentia cand auzi ca e egal pentru ea ca si cum ar fi eleva . Nu vroia sa o jigneasca sau ceva , dar parea de varsta lui si zici ca nu ar fi fost profesoara vreodata . Isi scutura pentru cateva clipe capul scotandu-si din minte toate gandurile .
- Deja a inceput sa se faca glume pe seama mea , prin simplu fapt ca parintii mei nu sunt vrajitori . spuse cu o urma de dezamagire dand din mana ca si cum ar alunga o musca . Sper sa-mi fac prieteni cat mai repede , isi ridica capul repede din pamant zambind .

[Julieta D. Thibault]

• - Uhm da, sunt si astfel de persoane care fac asta insa nu trebuie sa-i bagi in seama. Nu conteaza ce trecut, sau ce familie ai. Contezi tu si cam atat, in plus nu trebuie sa traiesti dupa asteptarile nimanui, nu ai nevoie de nimeni care te judeca. Si stai linistit, de la un Cercetas nu ai sa vezi niciodata asta, mai ales daca esti unul de al lor. Ei se respecta intre ei, si asa fac si celelalte case. Mai sunt pe ici colo cate unul care probabil nu are ce face, insa nu conteaza. Spuse ea sincera, caci in fond nici pe ea nu o interesa de altii, daca o agreeau bine, daca nu iarasi bine. De aceea prefera sa stea mai mult in anonimat, nu voia sa traiasca pe spinarea sau dupa asteptarile nimanui, prefera totul pe cont propriu.

[Damian C. Kraus]

O asculta foarte atent , aproband la final din cap .
- Da, ai foarte mare dreptate . Stiu ca nu ar trebui sa bag in seama astfel de oameni dar chiar daca ii ignori , intr-un fel te afecteaza . Indiferent de situatie . Si te pune pe ganduri chestia asta de multe ori . Dar trebuie sa demonstrez mereu ca pot si eu fi bun la ceva ca toti ceilalti elevi , se destanui tanarul in fata ei fara sa-si dea seama . La un moment dat isi scoase din rucsacul lui micut ce il avea 2 bomboane de ciocolata . Una din ele ii intinse tinerei si o indemna sa o ia .

[Julieta D. Thibault]

• Ii zambi baiatului, spunand:
  - Asta te face special, parintii tai sunt Incuiati iar tu esti vrajitor, inseamna ca poti sa faci ceva mai mult decat parintii tai. Asta e legea firii, ca copilul sa-si depaseasca parintii, insa aici ii poti depasi cu multe. Poti face o gramada de lucruri, inveti cum sa-ti manuiesti bagheta, te sortezi la o anumita casa, poti face magie si sa-ti faci viata mult mai simpla, poti sa devi Auror. Sunt multe, oricum care iti pot face viata mai usoara sau mai complicata, sau pur si simplu fericita. Si bunicii mei au fost Incuiati, si din partea tatei si din partea mamei, insa asta nu i-a impedicat sa devina Aurori. Spuse ea, apoi lua o gura mare de aer si lua bomboana de ciocolata din partea baiatului, continuand:
  - Multumesc.