Exista viata dupa moarte...

[Scarlett Soul]

OOC : Am ascris aceasta postare mai mult pentru a accentua cele ce vor urma ...
OOC 2 : Cred ca Dess este scriitoarea noastra de pe site, nu de alta dar nu cred ca as putea scrie o carte. M-as pierde prea tare printre paginile sale.

Fulgi imparatesti.

* Din perspectiva lui Skye *

'Daca nu te consider potrivit pentru mine, te voi casatori cu luna, te voi da cadou soarelui, vei fi frate cu moartea si sora ca iadul', ma gandeam in timp ce-mi priveam prada sau propriul iubit, nici eu nu stiam.
"Nu e timpul ..."

~ Amintire ~

"... dar este ...", sopti o fetita , lasandu-si capul pe spate si privind cum fulgii mari de zapada se izbeau de fetisoara ei alba, spintecand nemarginirea si tot absolutul.Se simtea ca la sfarsit de lume si totodata in mijlocul acesteia. Imensitatea alba ce cadea din ceruri, parca incununa lumea cu argint si pajura, purificand-o si prefacand-o din nou in pulbere de stele.
"Nu sunteti nimic altceva decat lacrimi stelare, mult prea inghetate pentru a gasi caldura trupului pierdut, mult prea reci penreu a-mi alina suferinta sau a-mi incalzi palmele inclestate in jurul inimii ce bate neincetat dupa un prunc inca nenascut. Axel ...", sosoti aceiasi fatita, cu buzele abia deschise din pricina vijeliei pe care era pe cale s-o inghita.

Iarna - 1975

Un tango tacut in valsul haotic al fulgilor de zapada, o facea sa se gandeasca cat putea fi de diferita, de vulnerabila in propriul sine.
Nu-i trebuia confirmare, nu-i trebuia nimic ca sa stie ca iubea ... iubea acel baiat perfect, inca nenascut.
'Cat de trist' si fata sari pe un nou fulg, iar apoi pe altul si inca unul si inca unul, tot asa pana ajunse la o strada pustie.

Nu e nimeni pe drum
Nimeni sa vada ce simt acum
Sunt doar un om cu aripile rupte
Inca din zborul ce-a facut suferinta sa cuvante...

Nu mai suporta atatea ganduri captive-n ea insasi, vroia sa fie libera, sa zboare peste toti acesti muritori orbi. Se opri.Un nou pas impecabil isi atinse scopul pe pamantul tare, cu asternuturi albe, de gheata. Un picioar si apoi inca unul repetau aceasi miscare, alcatuind o inima, un suflet inchis in spatele gratiilor de fier, ce o tineau captiva de atata vreme.
Doi pasi ...
Si o mana intinsa spre acelasi sol , in semn de : Iubirea ei fusese patata, iar apoi un singur cuvant izbitor de simplu : HATE !
Impreuna nimic altceva decat :
"Urasc faptul ca te iubesc !", urla fata, brusc trezindu-se din visare.
'Ce se intampla cu mine ...Nu ma mai recunosc !', isi marturisi ea, prinzand fulgii din caderea lor tragica.
"Sunt niste vise spulberate, bucurii si tristeti, bocete si ... sclipici imparatesc. Lucruri ce zi de zi le calcam in picioare, vise de care nu ne pasa si pe care doar eu le mai duc uneori acasa ..."

~ Revenire ~

"Nu e timpul de visare si totusi visez ! Am fost eu .. Eu, fara care odata salvam vise de cununa ...", realizam incet, dandu-ma din ce in ce mai in spate.
"Dar nu-mi pot inmuia atat de usor suferinta printre petale de floi, eu nu sunt asa. Cine zice ca focul topeste gheata ?", imi hotaram incet calea.
"Nimeni."
"Poftim ?"
"Nimeni nu spune asta", se auzi aceasi voce de copil.
"Axel ... Aaaaa Paul, am uitat de prezenta ta, dar de ce nu ai spus nimic ?"
"Iti admiram lupta interioara, caci iti vad lumina palida dintre atatia spini ..."
'Stie ...'