Faire un vœu, une autre année s'est écoulée

[Rosalie Vivienne Alden]

M-am uitat la Ema si nu stiam ce sa ii spun. Parea ca avea mari emotii si nici nu aveam sa discut despre asa ceva. Cine nu ar avea emotii atunci cand trebuie sa cante de fata cu colegi,profesori ... I-am zambit cu acelasi zambet pe care toata lumea il stia ca unul care transmitea caldura,sprijin,prietenie apoi i-am spus chicotind:

"Emm,stai linistita! Totul va fi bine...Este cumpana dintre ani. Iar tu trebuie sa scapi de emotii si sa te descurci. Si sunt foarte sigura ca asa va si fi!". Nici nu era nevoie sa ii spun mai multe...Sau sa o incurajez cu altfel de cuvinte,i-am zis ceva simplu,scos din suflet si speram ca i-a fost de folos,ca s-a mai linistit putin. Trebuiau sa ii treaca majoriatea emotiilor pentru a putea radia pe scena ca ceilalti cantareti sau ce altfel de distractie va mai fi. Banuiesc ca unii vor si recita ceva,dar nu puteam sa stiu sigur.

Am preferat sa vin aici,in aceasta camera,momentan. Aveam sa ies din incaperea asta abia cand ma voi simti mai linistita,cand nu voi mai fi pe cale sa izbucnesc in lacrimi. Nu neaparat de tristete...dar melancolia unui sfarsit de an m-a acaparat cu totul.