Removing the ghosts of the past

[Bell Evans]

Bell isi duse o mana la frunte, si rasufla usurata; Rose o privea putin amuzata, de pe scaunul unde era asezata. Cercetasa zambi, si se apropie de ea. Nu o vazuse de mult. Terminase anul VII anul trecut, iar acum era o vrajitoare matura, adulta, respectabila. O imbratisa in semn de salut, si chicoti.

"-Nu te'am vazut de ceva timp" spuse ea, vioaie.
"-Nici eu..vad ca ai ramas in continuare sefa Cercetasilor" replica Rosalie, zambind.
"-Intr'adevar..nu i'am putut parasi.." ofta Bell.
"-E bine asa..cum de ai venit tocmai aici?!" murmura Rosalie, cu o privire curioasa.

Fata flutura bagheta, iar un scaun identic cu cel al lui Rosalie aparu langa ea; se aseza, si isi lasa capul pe spate. Nu se simtea pregatita sa vorbeasca despre necazurile ei. Pur si simplu incerca sa le incuie intr'un coltisor indepartat al mintii si sa arunce cheia. Daca ar fi fost posibil asa ceva..

"-Vroiam liniste" raspunse Bell, cu o voce mica.
"-Intr'adevar..e un loc foarte linistit..doar fantome" chicoti Rosalie.
"-Dap..macar ele sunt tacute" ofta cercetasa.
"-Fara sa'l pui la socoteala pe Peeves!" replica fosta soimeanca, cu o urma de zambet in glas.