Removing the ghosts of the past

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Bell si imi puteam da seama cum se simte,sufletul ei nu mai era la fel si cu greu isi va reveni,dar atunci cand o va face va fi alt om,va fi mult mai diferita,va pretui viata mai mult decat crede ea. Eu nu pot sa zic ca mi-am revenit,sunt momente cand pur si simplu izbucnesc in plans fiindca vreau sa imi fie aproape,sunt momente in care si parintii mei ii duc dorul,sunt momente in care consider ca viata nu are rost fara el,fara iubirea pe care o avea de oferit si multe alte lucruri minunate pe care persoana iubita ti le poate oferi. Sentimentul cand iti este aproape este unic si nu il poti inlocui cu nimic pe lumea aceasta. Insa,din pacate acum il pot simti aproape doar langa sufletul meu. Un lucru era sigur,de altfel: de acolo nu il va scoate nimeni,niciodata.

Mi-am mutat privirea spre Bell,dupa care i-am spus pe un glas intelegator:
"Vei vedea ca asa va fi. Iti va fi foarte greu,mie si acum imi este,dar timpul le va rezolva pe toate.!"

I-am vorbit sincer,i-am spus ce credeam eu mai de cuviinta ca as putea sa o sfatuiesc.