Don't cry in the moonlight

[Rosalie Vivienne Alden]

Cunosteam privirea acea ingrijorata a lui Bell. Ma pregateam sa o intreb ce s-a intamplat,insa mi-a venit in minte instantaneu raspunsul,am inghitit in sec si am decis sa nu mai spun nimic. Zgarieturile se tot auzeau in usa si deja o micuta fisura exista . Am privit in jurul meu,cei care au mai ramas erau terorizati. Se uitau la noi cu atat de multa speranta,dar ce puteam sa facem noi?

Daca in acest moment as afla ca avem o sansa,o mica ocazie sa reusim sa salvam situatia..dar totul parea ca intr-un film de groaza,de altfel la fel ca multe zile din lunile trecute. Am privit din nou usa si am ascultat sunetul asurzitor,suparator pe care il provoca varcolacul.

Am privit persoana ranita dispusa sa intreb ceva insa bineinteles,trebuia sa ma gandesc ca momentan nu avea nici macar o reactie.