Just let me try.

[Alice Morris]

Rosalie intoarse surprinsa capul spre Alice si intreba:
"Stii si tu cum e?" Alice dadu scurt din cap, si raspunse:
"Din pacate da...nu e chiar acelasi lucru, in cazul meu, e vorba despre o verisoara, dar stiu cum e iti lipseasca cineva, si sa stii ca nu il vei mai vedea niciodata. Mai ales cand nu trebuia, si nu merita sa moara" Gandurile triste o napadira iar, si prin fata ochilor ii trecu cperioada de acum doi ani. O lacrima razleata ii aparu pe obraz. O sterse cu repeziciune. Nu mai plansese de mult. Toata durerea pricinuita atunci era acum ingropata adanc in suflet, si, desi o insotea permanent, nu o lasa niciodata sa o cuprinda. "N'ar trebui sa vorbim despre asta" isi spuse.