Sympathy for the devil

[Bell Evans]

"-Protego!" sopti Bell, iar vraja scut se extinse exact la timp.
"-Stiti ce, m'am saturat de voi si vrajile voastre puerile!" mormai Porrin, pregatindu'se sa atace iar.
"-Mda..si noi de idiotenia ta fara margini" ofta Bell, ridicand bagheta. Spuse in gand Sectusempra! iar Porrin reactiona intarziat.
"-Blesteme!" urla Tom, cand taieturi mari ii aparura pe intreg corpul. "Ajuta'ma idiotule!" ii striga el lui Charles.
"-Dar..ce sa fac?!" se balbai acesta.
"-Nu stiu..fa ceva" replica Porrin, privindu'l cu ura.
"-Parca spuneai ca te'ai saturat de vrajile mele puerile" spuse cercetasa, in soapta.

Bell ii privea pe cei doi, cu un chip impietrit; stia ca putea sa'l ajute pe Porrin, dar parca nu vroia. Facuse atat de mult rau..insa stia ca ea n'ar fi fost in stare sa omoare pe nimeni..asa ca spuse in gand Vulnera Sanentur! iar plagile cauzate de blestemul sau se inchisera pe loc. Porrin zambi, privindu'l cu simpatie acum pe Charles.

"-Mersi, amice" spuse el, ridicandu'se. Bell ofta, iar Rosalie isi indrepta privirile spre ea.
"-Tu l'ai ajutat" murmura ea.
Era o afirmatie; nu o intrebare.