" Don't worry , be happy "

[Bell Evans]

Myrtle incepu sa rada din nou, de data aceasta mai tare; sunetul rezona puternic intre peretii acoperiti cu faianta alba. Era un peisaj straniu - sefa cercetasilor, alaturi de o alta cercetasa din anul III tineau un viperin suspendat in aer, iar Myrtle se amuza copios pe seama asta.
"-Bine. Spun" striga viperinul.
"-Sa auzim" chicoti Megan.
"-Imi..pare rau" mormai el.
"-Mai tare" ofta Bells.
"-Dap, nu am auzit" replica Megan.
"-Imi cer scuze, surdelor!" urla baiatul.
"-Asa mai merge" chicoti Bell, spunand in gand Finite Incantatem!
"-Speram ca ti'a placut acolo sus" remarca Megan, cu o voce limpede.
"-Sedere placuta in continuare, Myrtle; ne pare rau ca ti'am rapit colegul" chicoti Bell, privinc chipul viperinului. Acesta se incrunta, si vru sa o blesteme, dar cercetasa fu mult mai rapida.
"-Protego!" spuse ea, incruntandu'se. "Parca nu iti placea acolo sus" continua Bell, cu raceala.