Dorinte mute

[Ramona Neardow]

Mi-am închis ochii și m-am gândit douã secunde la vorbele Emei. Apoi am deschis gura, nesigurã și am spus:
”-Crezi cã am reuși sã o gãsim?”
„-De ce nu am reuși? Vom avea timp suficient încât sã cercetãm padurea în amãnunt.” îmi rãspunse Ema uimitã de proprile sale cuvinte.
„-Am putea cerceta și articolele scrise dupã Marea bãtãlie de la Hogwarts, probabil în interviurile acordate de Harry Potter srie ceva și despre Piatra Învierii„ am adãugat entuziasmatã.
„-Dar ai grijã sã nu afle toatã lumea!” îmi spuse Ema vãzând entuziamul meu.
„-O sã am grijã, și promit cã nu mai scot nimic pe gurã!”
M-am uitat la ea și am vãzut-o puțin neliniștitã, pãrea sã se gândeascã la ceva complicat, dar totuși nu mi-am deschis gura ca sã întreb ce este.
„-O sã fie destul de greu!” a exclamat Ema, potolindu-mi curiozitatea.
„-Crezi cã și directorul cautã Piatra?” am întrebat-o eu, neliniștitã.