Before the Dawn

[Bell Evans]

Fata o privi cu un zambet slab, si clatina usor din cap; nu putea sa fie puternica. Se misca doar ca un robot. Care era programat sa distruga horcrux'urile..asta dupa ce le gasea. Viata ei se degradase intr'atat incat vechea Bell devenise o simpla umbra a celei de acum. Stia ca nu se va putea schimba inapoi..dar acum, asta reprezenta ultima ei grija.

Ceva se rostogoli pe scari, iar cercetasa striga Impedimenta!.
"-Ce cu conacul asta?" ofta Rosalie, cand vazu micuta piatra ce le speriase.
"-Nu stiu; dar nu imi place" replica Bell, cu tristete in voce.
Era atat de disperata, incat nici nu mai gandea; simtea cum puterile o parasesc si incerca sa lupte in continuare. Sa nu renunte..sa nu se dea batuta.
Nu acum! isi spunea in gand. Avea suficient timp sa se gandeasca la asta, dupa ce va gasi horcrux'ul si il va distruge. In ceasurile de dupa miezul noptii, cand linistea era stapana. Atunci da..acum nu!

Incepu sa se gandeasca unde ar fi putut ascunde Porrin horcrux'ul. Dupa experienta din Padurea Interzisa, probabil in cel mai cumplit loc al Conacului..intrebarea era, unde putea fi acest loc?!