Game off!

[Bell Evans]

Senzatia era de nedescris; de parca toate grijile ramasesera pe pamant, iar aerul doar o ajuta sa se inalte mai mult si sa scape de griji. Se simtea atat de linistita, iar o pace sufleteasca ciudat de puternica o cuprinse din toate partile, imbratisand'o intre faldurile pelerinei sale blande.

Nu putea descrie modul in care se simtea; pentru ca nu se mai simtise asa niciodata. Era ca si cum aerul vajaind pe langa corpul sau o ridica in slavile interzise ale vazduhului, purtand'o pe aripile viselor si ale vantului. Putea vorbi un secol despre ce senzatie avea..si tot nu ar fi reusit sa acopere toate detaliile.

In cele din urma, deschise ochii si se opri; era la o inaltime destul de mare deasupra terenului si incepu sa priveasca in jos. Nu ametea, spre deosebire de alte persoane. Adora sa se uite de sus, sa para ca stapanea intregul stadion. Zapada de jos, care acoperea nisipul din timpul verii, parea un val de argint intrerupt doar pe alocuri de urme mici, abia observabile. Vroia sa pastreze aceasta imagine pentru totdeauna in mintea sa, asa ca ramase pe loc, zambind si admirand.