Old Friends

[Bell Evans]

Bell o privi pe Crystal, cu o oarecare nelamurire; era atat de obisnuita sa se inchida in ea, cand nu avea pe cineva cunoscut in jur cu care sa vorbeasca, incat nici nu mai realiza cand treburile se complicau. Iar in situatia de fata, Lisa parea foarte afectata; atat de afectata, incat Bells isi uitase propria durere pentru a'i fi ei alaturi. Si sa fim seriosi, ce se putea compara cu faptul de a fi transformat in vampir..si asta fara voia ta? Nu exista o pedeapsa mai mare..

"-Nu explodez, Crys; sunt foarte calma de felul meu" spuse Bell, zambind.
Si era adevarat; lucrurile pentru care se consuma atat deveneau in cele din urma insignificante. Si din nou, antrenamentul. Ii placea sa isi petreaca timpul singura; pentru ca cei pe care ii iubea o paraseau..de fiecare data cand ii era greu, cele mai importante fiinte din jurul ei dispareau. Si se intorceau cand lucrurile erau deja rezolvate..cand toate cuvintele deneau de prisos, iar compatimirea lua locul afectiunii. Si atunci prefera sa nu spuna nimic, pentru ca nu vroia sa fie privita cu mila.

"-Haide. Sa fim seriosi" mormai Crystal.
"-Sunt foarte serioasa" ofta Bell.
"-Dar cum faci fata? Cum rezisti?!" intreba cercetasa.
"-Asa bine; m'am obisnuit..soarta ne face pe toti sa acceptam unele lucruri, chiar daca ne e greu la inceput..sau spunem ca e imposibil. Resemnarea e cheia tuturor" murmura Bell, cu un zambet mic pe chip.