Old Friends

[Scarlett Soul]

"Iuberea e un viciu. Iubirea e o placere. Iubirea e un infern. Iubirea ... este flacare pe care zeii o admira la muritori. ", am incheiat eu, desi raspunsul complet era doar in minteam mea.

'Iubirea - singura poarta care facea trecerea de la infern la rai. Singura care-ti permitea transpunerea sentimentelor intr-un corp strain.', mi-am incheiat eu gandul, nelasand-o pe Bell sa-l auda.

Inca nu ma miscam si nu aveam de gand sa o fac prea curand, caci odata ce iubeam realitatea, ma tineam atat de strans de ea, incat nu o lasam sa avanseze. Iubea acea discutie si incet - incet realizam ca chiar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva si sa spun ceea ce simt, desi nu in totalitate. Mi-am trecut usor mana prin par, simtindu-i mireasma calduta si catifelata.

"Dar tu, pe tine ce te reprezinta ?", ma intreba Bell, reactie la care ma asteptasem in cele din urma.
"Lupul.", am raspuns eu simplu, desi cuvandtul acela simplu ma ducea cu gandul la o mie si una de alte lucruri, de nopti nedormite, de tot ceea ce-ti doreai.

Lupul era singura fiinta care murea daca iubirea lui era risipita, daca partenerul sau de viata murea, atunci statea alaturi de el si in cele din urma sfarsea prin aceasi soarta. Lupul era un supravietuitor de zi si noapte, de caldura si ger, dar nu si de iubire.
Era singurul animal in care vroiam sa ma reincarnez, daca aveam sa o fac vreodata. Era un vis si o truda.

"De ce ?", evolua cercetasa discutia.
"Pentru ca isi are propria cale. Si nu da in spate de la nimic. Pentru ca stie intotdeauna in care lume sa se piarda."