Lectia VIII

[Scarlett Soul]

"Visele dureaza cel mult 30 de secunde. Sau cel putin asa am citit. Sper ca nu este vreo problema ca de data aceasta am dat eu raspunsul."
"Si asa cum am spus vroiam sa va pun o intrebare dupa ce Luke isi spune problema, ma rog ... opinia.", am spus eu simtind o placere sadica in a-l necaji pe saracul baiat. Nu stiam cine este, dar trebuia sa-mi promit ca aveam sa ma comport mai frumos. Dar pana atunci ...
"Deci. Am avut un vis pe care pot sa-l cataloghez ciudat. Eram un om matur, eram eu intr-o postura cu cativa ani mai in varsta. Si eram fericita. E drept ca aveam un sot ... ", am spus eu, strambandu-ma la ultimul cuvant inainte de a continua :
"Si prietenii mei erau fericiti. Toti aveau casele lor, copii lor, deci in principiu aveau de ce sa aiba simtul proprietatii. Si dilema mea in situatia de fata este urmatoarea : Ceea ce am visat ( desi suna precum Alice in tara minunilor ) poate deveni adevarat sau este doar o dorinta absurda si adolescentiniana ?", am incheiat eu intregul monolog. Nu ma gandisem la el nici o clipa, doar spuneam ceea ce gandeam, exceptand cateva detalii prea precise precum infatisarea sotului sau numarul copiilor.
"Pai ...", incepu doamna profesoara ezitand.
Am asteptat rabdatoare, chicotind din cand in cand, caci visul imi derula in fata ochilor si era oarecum penibil.
"Oricum ... Imi pare rau. ", am inceput eu, dand toata situatia peste cap.
Probabil nimeni nu mai intelegea nimic. Era timpul sa ma destainui.
"Oarecum am mintit. De fapt nu vreau sa aflu despre visul asta prostesc. Vreau sa aflu depre dedublarea astrala. Cat mai multe.Am auzit ca este un cordon de aur care in momentul dedublarii devine fragil si daca reusesti sa-l rupi atunci ramai captiv in spatiu. Ce parere avetti despre asta ? Si dedublarea se poate invata in vreun fel ?"

In sfarsit terminasem. M-am asezat rusinata in banca, sesizand frustrarea din jur.