Usa maronie

[Candice Gomez]

Ma uitam la Jessica.
Ce ii puteam spune? Ca sunt foarte curioasa sa stiu ce se afla mai exact dupa acea usa? Ar fi o idee.
- Pai, nu stiu. Adica, ma plimbam pe-pe coridor si a aparut deodata aceasta usa si...si....
Nici nu stiu de ce ma balbaiam asa.
Probabil eram, stiu si eu, emotionata? Nu, nu ar avea niciun sens.
- Dar, sincer, acum ca am dat peste ea, as vrea sa intru, am dezvaluit.
Si era foarte adevarat.
- Nu stiu daca vi sau nu, dar eu vreau sa intru inauntru.
Ma uitam ba la Jess, ba la usa.
- Este periculos inauntru! imi spuse Jessica.
Banuiam eu.
- Tot intru..., am continuat.
M-am indreptat spre usa. De fapt, mai aveam un centimetru si ma ciocneam de usa.
Am deschis-o incet. Parca se deschise un Rai pentru mine.
Totul era atat de luminos! In ciuda faptului ca arata cu o camera de zi comuna, simteam cum o forta pasnica domina terenul din fata mea.
Auzeam pasi in spatele meu.
- Pai, intrii odata? ma intreba Jessica.
Nu credeam ca pana la urma va veni dupa mine, dar oricum nu o cunosteam destul de bine incat sa ii stiu miscarile.