Robby Smith si Blestemul Rasaritului

[Robert Eric Smith]

Capitolul 2 - Aleea Diagon

---

S-a facut dimineata , ceasul suna , iar Robby se echipa numai decat . Au pornit la drum cu masina magica a tatalui sau cu care au zburat pana in Aleea Diagon . Ajunsi acolo , Robby a observant ca nu este nimeni , doar cativa elevi care inca mai aveau sa-si faca unele cumparaturi de ultima ora , ca Robby de altfel , acesta a vazut imediat pancarda ridicata asupra usii pe care scria : “Familia Ollivander : Constructorii celor mai bune baghete magice , din anul 382 inainte de Hristos si pana in prezent ! ” . Dandu-si seama ca acolo trebuia sa intre a luat-o inaintea parintilor . Intrand pe usa acesta a simtit ca o adiere calduroasa il cheama catre o bagheta , fiul domnului Ollivander il lasa ca sa vada ce va face , Robby ajunsese la o bagheta frumoasa , neteda , din lemn de stejar , cu manerul acoperit de o catifea albastra , foarte moale , cand a luat-o in mana a simtit cum bagheta l-ar imbratisa . Atunci venise John fiul domnului Ollivander pentru ai spune ca aceea este bagheta lui .
-Salut , eu sunt John , tata este dl. Ollivander , sti de ce ai simtit fiorii aceia calzi ca o imbratisare ? il intreba John pe baiatul care inca era uimit de ce simtea .
-Salut , eu sunt Robby si nu , nu stiu de ce am simtit ce am simtit … . zise baiatul incet .
-Ei bine , la Ollivander , nu tu alegi bagheta , ci ea te alege pe tine , iar Robby afla ca bagheta magica a Cerului te-a ales pe tine . o zise John ca pe o adevarata poveste .
In clipa urmatoare intrara pe usa magazinului , Caesar impreuna cu Stephanie pentru a achita plata baghetei alese de fiul lor .
-Mama , tata uitati , ma ales bagheta magica a Cerului ! zise Robby foarte entuziasmat .
-John , ce mai face tatal tau ? intreba Stephanie .
-Nu prea bine doamna Smith , este bolnav ca de aceea nu a venit el sa ii imaneze bagheta fiului dvs. Cred ca daca ar fi aflat ca vine Robby pe aici ar fi sarit numai de cat din pat dandui-o . zise John ca un om matur .
-Imi pare rau , mai ti minte Steph , acum 20 de ani cand am pasit si noi aici sa ne luam primele noastre baghete ? zise Caesar de parca ar vedea o amintire .
-Da , tatal tau , John , ne-a dat baghetele care ni se potriveau si porma nu l-am mai vizitat , o mare prostie din partea noastra . zise Stephanie un pic trista .
Ceasul se facu deja 9:30 , mai aveau o jumatate de ora ca sa ajunga la King’s Cross pentru a nu pierde timpul asa ca au lasat bani si au plecat imediat inspre gara .