Stare de Visare - Sãrutul

[Raizen Isildur]

• Raizen ramase cu mâna pe clanțã. Stâtu așa câteva secunde dupã care își întoarse usor capul cãtre Kayla. Ea îi zâmbi așa cã zâmbi și el ca rãspuns. Tânãrul merse cãtre ea și o luã de mânã îndreptându-se cãtre masa din colțul camerei. Se așezarã amândoi pe câte un scaun, fațã în fațã. Lãsã sã îi scape o experise de îngrijorare, fãrã sã vrea. Se corectã rapid, zâmbind, însã Kayla îl observã și se încruntã cãtre el.
  
  „Ce este ?” întrebã ea blând.
  „Nu vreau sã vorbesc despre asta Kayla.. nu acum.”
  „Haide... spune-mi...” zise ea în șoaptã prinzându-l de mânã.
  
  Raizen coborî privirea în pãmânt. Nu trecea o zi în care sã fie liniștit, în care sã uite de probleme. Nu vroia sã o îngrijoreze pe Kayla însã acum nu știa ce mai era de fãcut decât sã-i spunã adevãrul. Altfel cine știe ce ar fi crezut.
  
  „E vorba de Harry. Harry Potter. Sigur ai aflat despre dispariția lui. Peste tot în lume se vorbește despre asta. Încerc de sãptãmâni sã îl gãsesc și pânã acum n-am niciun noroc. Am avut o perioadã foarte grea, am fost frustrat, Kennya m-a abandonat și am rãmas singur sã lupt cu toatã lumea. Ea era de partea rãului, însã eu nu puteam fi ca ea. Apoi nu am vrut decât sã fac cât mai mult rãu.. într-un moment de nebunie Mi-am revenit, dar nu dupã ce provocat suferințã. Acum sunt dedicat gãsirii lui Potter, în speranța cã asta îmi va schimba trecutul. Dacã așa nu se poate, altã cale nu mai e. Sunt sigur. Nu prea știu ce sã mai fac... parcã ar fi intrat în pãmânt fãrã sã lase nicio urmã...”