Poeziile mele

[Lomesa-De-Sabassco]

La rasarit de soare,
In cantecul de mare,
Se aud Sirenele
Cantand a lor vraja de miere.

Soarele parca iese din mare,
Facand tot din jur frumos si moale.
Iarba verde, pe ea stau, iar cerul privirea imi lua.
Stau, satu si vad cum gandul imi zbura.

Prin Codrii padurii el ratacea,
Si cum il urmam,
Dupa el fugem,
Si am dat de o cabana ce zbura.

Si cum alergam pe unde umbla cabana zburatoare,
Am dat de un copac mare.
Dupa cum am vazut, era si tare.
M-am urcat in copacul cel mare.

De atunci acolo am ramas,
Cu animale, fel-de-fel,
Cu mult musatel
Si, poate n-o sa ma las.

Dictionar aceasta poazie

cabana zburatoare =(aici) balon cu aer cald, unu mare
"Si, poate n-o sa ma las."=(aici) nu ma dau jos din copac