Inevitable

[Bell Evans]

Cercetasa paru sa ezite; chiar nu stia ce ar fi putut face. Privi in jur si un zambet i se asternu pe chipul palid, obosit. Erau in Sala Armurilor - deci ar fi trebuit sa faca ceva cu..armurile?! Chicoti incet cand ii trecu prin minte acest gand, dupa care se intoarse spre Rosalie.

"-Ce'ar fi sa stam..doar sa stam.." sopti ea.
Era cam patetic; sa stai printre armuri. Dar parca dupa atata agitatie, era bine sa te mai relaxezi.
"-Ok" replica Rose, cu un mic zambet.
Nu protesta..nu veni cu alta idee; asta ii placea Bellei la ea. Mereu statea in banca sa.
"-E ciudat sa nu ai griji" spuse Rosalie, intr'un final.
Bell dadu usor din cap.
"-E foarte straniu.." remarca ea.

Tanara incepu sa rada.
"-Stii..vroiam sa vorbesc despre asta cu cineva..si tu imi pari cea mai potrivita" incepu cercetasa.
Rosalie deveni atenta.
"-Anul acesta se termina slujba mea..ca sefa a cercetasilor" ofta Bell.
Rosalie zambi trist.
"-Asta inseamna ca nu vei mai fi nici eleva.." murmura Bell.