Inevitable

[Bell Evans]

Inchise ochii si zambi; stia ca o intelegea..pentru ca trecuse printr'o situatie asemanatoare. Era greu sa te desparti de ceva greu. Si era si mai greu sa renunti la ceva, pentru altceva..pentru ceva necunoscut. Se incurca in avalansa de ganduri si ofta incet. Rosalie isi indrepta privirile spre ea.

Deschise insa ochii si surase slab. Se simtea ciudat; de parca tot corpul ii cerea sa mearga sa se culce.
"-Te simti bine?" o intreba tanara.
Oare era chiar asa de evident?! Lua o gura mare de aer inainte sa raspunda.
"-Sunt bine" sopti ea.
Desi nu se simtea deloc asa. Si nici Rosalie nu paru sa o creada.
"-Haide..stii ca pe mine nu ma poti minti" chicoti ea.
Zambi slab, si isi dadu ochii peste cap.

Nu vroia sa intre la griji; si nu vroia nici sa ingrijoreze pe altii. Se simtea slabita, si nimic mai mult.
"-Am nevoie de odihna" murmura cercetasa.
Chiar avea nevoie de un somn bun..fara cosmaruri.
"-Sigur e doar atat?!" remarca Rosalie.
"-Dap; sper" ii raspunse Bell, increzatoare.
Vroia doar sa scape de senzatia de ameteala ce i se instalase acum in tot corpul.