Another problem

[Bell Evans]

Desi era miezul zilei, iar cerul de un senin aproape ireal le izbea privirile cu suplete, nu putu sa nu observe cele doua licariri plapande. Palpaiau in lumina dimineatii, de parca ar fi stiut ca ele sunt acolo..de parca ar fi simtit ca nu i'au uitat. Dar cum sa ii uite? Cum sa dai uitarii ceva ce ti'a fost atat de drag? Trebuia sa nu ai suflet pentru asa ceva.

"-Ei sunt" sopti Bell, cu ochii in lacrimi.
Nu mai simtise niciodata atat de aproape spiritul baiatului. Era ceva de nedescris.
"-Dupa cum am spus" ingana Rosalie, mandra.
O privi, si nu putu sa nu observe lacrimile ce i se scurgeau si ei pe obraji.
"-Totul se va rezolva.." ofta Bell.
"-Trebuie" completa Rosalie.

Stia ca urma o lupta grea; stia ca Porrin si Charles nu se vor lasa. Dar nici ele nu aveau de gand sa cedeze prea usor.
"-Abia astept sa'i revad" sopti cercetasa.
Era mai increzatoare in propriile forte ca niciodata.
"-De data aceasta, va fi diferit" continua ea.
Rosalie zambi timida.