Here we go...

[Effy K. Dietrich]

-Întârzi, întârzi! Repetă înn şoaptă alergând cât putea de repede pe holurile care păreau că nu se mai termină. Se opri în loc şi îşi dădu singură o palmă , înţelegând că se învârte în cerc. Pentru ea castelul ăsta era o altă lume prin simpla mărime uriaşă. Acasă nu avea decât un mic apartament la marginea unui oraş care ar fi putut încăpea în jumătate din castel.
Privi derutată în jur, venindu-i să urle la cât era de confuză. Noroc că auzi o discuţie între câteva persoane şi urmându-le ajunse în Marea Sală. Căscă gura privind cu ochii cât cepele mesele şi mai ales tavanul foarte asemănător cu cerul de afară. La cât era de ameţită nici nu îşi dădu seama pe unde merge,astfel având norocul de a se ciocni de o fată, dezechilibrându-se imediat.