Here we go...

[Effy K. Dietrich]

Nu se întâmplase mare lucru. Adică nu o dărâmase sau rănise, dar se simţea oarecum prost. Avea obiceiul ăsta de a-i părea rău şi a se simţi vinovată pentru o mulţime de lucruri , indiferent dacă aveau sau nu legătură cu ea. Cel mai probabil era din cauza gândirii ei ,,Dar dacă..." . Dar dacă ar fi fost mai atentă, dar dacă aş fi găsit-o eu etc. Numai propoziţii de genul acestora îi veneau în minte atunci când auzea de o întâmplare nu tocmai plăcută.
Înainte să se poată desprinde din şirul propriilor gânduri, o auzi pe fată murmurând ceva de desert şi masă. Aproape că uitase de ce venise aici şi de graba cu care pornise înspre mese. Şi când te gândeşti că fugise atâta , doar ca atunco când ajunge să uite de ce venise. Clătină din cap amuzată de ceea ce gândea. Avea obiceiul acesta de a râde de propriile idei şi gânduri, uneori chiar sentimente.
,,-Haide!" o luă de mână pe fată, trăgând-o după ea spre o masă mai din mijloc. Era sigură că aceea era masa Cercetaşilor, judecând după robele acestora. Uitându-se prin mulţime chiar văzu câteva chipuri cunoscute de la Sortare.