Ramuri intortocheate

[Georgia Harris]

Fetele respirara adanc si intrara in trunchiul gros. Georgya ramase putin la deschizatura scorburii privind imprejurimile castelului. Simtea ca Ema dorea sa o indemne sa porneasca impreuna cu aceasta in tunel. Si fata nu stia ce este cu ea. Un val de nesiguranta mai mare decat ori care altul pe care il simtise vreodata o macina pe dinauntru. Avea acel sentiment care prevestea ca ceva mai putin normal se va intampla in curand. O parte din mintea sa isi dorea sa se intoarca, aceea fiind partea rationala, dar cealalta dorea sa ramana, fiind parteasa ce iubea adrenalina si aventura, fiind partea sa mai puternica. Fiind pusa in fata fapului implinit, alese sa ramana impreuna cu Soimeanca si sa aiba parte de o noua aventura impreuna.
Decii o lua pe Ema de mana si mersera prin tunelul foarte lung, de undeva, de sus de auzea zgomotul picaturilor de apa ce lovesc panatul. Si sunetul unui tunet isi facu aparitia in curand. Acum era clar: incepuse sa ploua, cu fulgere si tunete cu tot.
Avantandu-se din ce in ce mai mult in bezna groasa fetele erau sigure ca mai au putin de mers pana la intrarea in Urlet in Noapte.
Deodata, Georgya simti ca are altceva decat pamant sub piciorul stang. Speriata scoase repede baghieta si striga "Lumos!". Deindata ce locul se umplu de lumina Cercetasa vazu ca sub piciorul ei se afla o hartie.
-"Ce mult mai avem de mers!"exlama Ema uimita.
-"Ema, fi atenta la asta!" spuse Geo aratandu-i bucata de hartie.
Hartia pe care calcase Cercetasa era....