So .. Let's run away

[Effy K. Dietrich]

Nu era speriată. Învăţase să-şi controleze emoţiile şi să gândească raţional. Apropiindu-se zări o fată, mult mai mare decât ea. Nu o zărise la şcoală şi era aproape sigură că absolvise deja. Văzu bufniţa venind lângă ea. O privi plină de admiraţie. Mereu îi plăcuseră animalele, ,mai ales păsările şi pisicile. Albul penelor acesteia o fascinau, aproape dorindu-şi ca aceasta să ia locul porumbelului ca simbol al păcii.
,,Eu...ăăă...Sunt elev la Hogwarts." Reuşi în cele din urmă să îngâie, deşi nu ştia dacă cea de dinaintea ei o auzise sau nu. Avea acest tic, să vorbescă încet când e emoşionată sau când se află în preajma străinilor. Nu părea ca aceasta să vrea să îi facă vreun rău. Ba mai mult avea o vagă idee că este mai speriată decâtea , sau poate doar îngrijorată. Zâmbi încercând să pară prietenoasă.