If we ever meet again

[Bell Evans]

• Charles fu doborat de blestemul lui Rosalie; zvarcolindu'se pe pamant si atragand atentia celuilalt Devorator, Lestrange urla cat il tineau plamanii. Bell sopti Finite Incantatem! iar vraja inceta; Rose o privi confuza.
  "-Ajunge" spuse fata, cu o voce mica.
  Lestrange se ridica cu greu, fara ajutorul "prietenului" sau; numai prieten nu putea fi numit Porrin. Orice, dar nu asta. Era o rusine sa fi in cardasie cu un asemenea om ca el; nu ca Charles ar fi fost diferit.
  
  "-De ce ai facut asta?" o intreba Tom, brusc.
  Vocea ii era ca de gheata; iar fiori mici se raspandira in tot corpul cercetasei.
  "-Ca sa va arat inca o data ca sunt mai buna ca amandoi la un loc" murmura Bell, cu o voce limpede; tonul hotarat si determinarea din glas ii facu pe cei doi sa se uite unul la altul, ezitand.
  "-Nu e adevarat" spuse Lestrange, dupa o lunga pauza.
  Bell zambi; poate ca nu era asa in ceea ce privea celelalte aspecte.
  
  "-Nu ma refeream la blestemele de neiertat - la care voi sunteti experti - sau la capacitatea de a face sau si a lua vieti nevinovate.." murmura ea.
  Rosalie se apropie incet, tinand bagheta ridicata. Porrin se uita la ea cu o nuanta de disperare in priviri.
  "-Si acum?!" intreba Charles.
  "-Acum ce?" mormai Tom, luat prin surprindere.
  "-Ce facem acum.." raspunse barbatul, cu o voce ragusita.