The wrong choice

[Rosalie Vivienne Alden]

Dar am zis doar asa. Nu e neaparat sa modifici. Am zis ca imi place cum ai scris. :-W
Ok,stiu ca am zis ca nu voi scrie, dar mi s-a facut dor de scris la fic , so ...

Capitolul IX - The funeral

-perspectiva Lissei-


Prea multa durere si prea putine lacrimi. Au trecut trei zile de la aflarea faptului ca Nate a murit si eu inca nu imi revenisem nici cat sa fiu capabila sa ma ocup de inmormantare, iar reactia mamei si a tatalui lui m-a afectat mai mult decat credeam. Pana la urma catre ei se indrepta sotul meu,nu? Nu stiu cum voi putea sa dau astazi ochii cu ei si cu alti prieteni de familie. Nimeni nu poate sa inteleaga cat de mult sufar eu si bineinteles ca ii inteleg : nici nu au cum. Intr-o clipita m-am intrebat daca ar trebui sa le spun socrilor mei ca sunt insarcinata sau nu. Probabil ca ar fi un fel de alinare pentru ei, sau poate nu! Poate chiar dimpotriva: le va face mai mult rau. Oricum,nu astazi era acea zi potrivita. Astazi trebuia sa ma concentrez pe singurul lucru la care nu m-as fi gandit in viata mea: inmormantarea lui Nate. Ochii mi-au secat, din acest moment plangea sufletul fiindca in ochi nu mai aveam loc pentru niciun strop de lacrima , oricat de mic ar fi. Am facut un maxim efort sa ma ridic din pat si sa ies in sufragerie. Acolo se afla el,doar ca nu mai era el ... era doar o cutie care pesemne se numea 'sicriu' si in care se afla corpul neinsufletit al sau. Cum puteam sa vad asa ceva,cum puteam sa fac fata la o asa suferinta? Da, pot. Lupt pentru copilul ce il am in pantec fiindca stiu ca Nate ar fi vrut sa il vada nascut si pentru inca un lucru extrem de important: razbunarea! Sau cred ca mai convenabil ar fi sa denumesc asta 'dreptate' deoarece eu am sa mi-o fac,singura, cu propriile mele maini! Nu imi pasa ce e : dreptate, razbunare .. Stiu doar ca este ce imi doresc cel mai mult in acest moment!

M-am uitat la ceas uimita. In mai putin de o ora avea sa dispara definitiv din viata mea omeneasca, din cea sufleteasca niciodata , acolo el va fi mereu cea mai mare parte, cel mai mare dar. Il vor lua de aici,iar eu voi ramane singura intr-o casa imensa,care de astazi inainte cu siguranta imi va procova doar rau, imi va trezi amintiri petrecute cu fiinta iubita de mine. Cine ma va mai trezi dimineata cu un sincer 'Te iubesc' rostit soptit,cine ma va mai imbratisa cand voi plange? Acum plangeam si el nu era langa mine... Este primul minut in care imi dau seama cu adevarat cum este lipsa sa din viata mea! Este prima data de cand a murit cand constientizez ca intr-adevar nu mai e printre noi.
[...] Inmormantarea a fost groaznica! Tot ce mai tin minte este ca la cimitir, cand i-au pus lesul in mormant am lesinat si nu m-am mai trezit o bucata de vreme. Au trebuit sa ma aduca asa pana acasa. Ma voi intoarce la mormantul lui Nate cand ma voi simti in stare, singura,cand il voi putea plange din nou linistita,dar pentru asta am nevoie de forte noi,acumulate prin somn, este singurul lucru pe care il mai pot face acum ...

-perspectiva lui Nate-
Ce? Cum au putut sa ma lase aici? De ce era asa de intuneric? Dar, stai ... eu sunt mort,nu mai sunt printre cei vii! Atunci de ce pot sa gandesc,sa vorbesc? Sau doar sufletul meu face asta in locul meu? Unde e Lissa? De ce nu o simt aproape ? Prea multe intrebari,iar in tot intunericul acesta deprimant eu nici macar nu mai exist. Cu siguranta lumea ma va uita mai repede decat credeam eu. M-au plans o zi,probabil ma vor mai plange una si inca una ... Dar atat. In fata lumii am ramas doar un corp batut de vant,o amintire superba sau poate mai putin placuta, dar in ochii Lissei? Am murit fara sa o mai vad macar odata,am decedat fara sa o mai strang odata in brate. Acum eu ar fi trebuit sa fiu langa ea sa o imbratisez ... Mai mult decat sigur plange,iar eu o las? Nu am linistea sufleteasca aici, simt nevoia sa ma intorc,cel putin o perioada...
[...]
To be continued.

Sper ca e ok, l-am facut pe loc :-S !