Nici adevar, nici minciuna...ci eu.

[Georgia Harris]

Ne'am intalnit din nou pe aceeasi strada. Cea pe care ne'am si cunoscut. Erai acelasi si totusi de nerecunscut. Te'am potrivit cu privirea, iar tu... mi'ai zambit amar. Ne'am privit intens si un val de compasiune a pornit din oceanul sufletului meu catre plaja uriasa si pustie din inima ta. Stiam ca doreai sa imi vorbesti, dar de te limitai doar la a ma privi. Stiam tot ce doreai sa imi spui. Erai ca un miel in fata mea, bland si bun. Intelegeam tot ce se inampla cu noi, si dincolo de noi. Parca tot universul isi oprise frematarea doar pentru a lasa sunetul asurzitor al linisti ca troneze peste tot. Stiam ce fel de om esti, stiam ca esti ca mine, si sigur ca daca am fi fost frati nu am fi fost asa de asemanatori in ceea ce faceam, gandeam sau felul in care vedeam lucrurile. Iti simteam din nou parfunul in aer. Acel parfum cunoscut, acel parfum folosit de multi baieti, dar deosebit doar la tine.
Dar acum intregul isi reia frematarea si linistea se sparge in mi de bucati. Viata isi reia din nou cursul lin. Momentul nostru se starseste. Un moment, o clipa, doar atat a fost. Si noua care, ni s-a parut o vesnicie. Eu ma asez din nou pe banca pe care ne'am inalnit prima data si ne'am cunoscut sufletele calde, si raman acolo. Tu pleci. Pornesti din nou pe drumul tau. Ramai mereu un calator, mereu in miscare. Iar eu singura, acum, imi dau seama ca mereu iti voi lipsi si ca nu te voi uita, Dor!!!