Cea mai fericita zi!

[Effy K. Dietrich]

Putea să jure că auzise şarpele rostind cuvântul sânge. Aproape că nu-i venea să creadă, dar din câte văzuse până acum nimic nu era imposibil când eşti vrăjitor şi în plus nu era prima dată când auzea şerpii vorbind. Nu putea să nu se holbeze la şarpe. Nu era speriată, poate doar puţin surprinsă şi curioasă. Provenea dintr-o familie de Încuiaţi şi de aceea fiecare lucru în genul acestora o fascinau.
Îi privi câteva clipe pe acei boboci. Surâse amuzată. Îşi amintea cât de copilăroasă şi dezordonată fusese mai demult. Îşi amintea cum şi ea se îmbrâncea cu ceilalţi numai pentru a lua lucrul ce îl dorea . Viperina spusese că trebuie să îi organizeze. Probabil că era Şefa Casei Viperinilor. Nici nu îşi dăduse seama de acest mic detaliu, fiind prea ocupată să se holbeze la şarpele ei.