Nightmare

[Effy K. Dietrich]

Îndată ce se cufundă iarăşi în întuneric tresări. Nu îi era frică, dar faptul că nu putea vedea mai nimic îi dădea o stare de nesiguranţă. Crescuse într-un oraş unde indiferent că era zi dau noapte era învăluit de lumină. Întunericul mereu o făcea confuză şi faptul că se afla în apropierea unui şarpe nu o prea ajuta. Dar totuşi rămânea calmă, pentru că atâta timp cât nu făcea nimic de ce ar ataca-o şarpele?
,,Încântată!" Murmură destul de încet, dar în aşa fel încât să die sigură că Cercetaşa o aude. Prima dată când o văzuse se temuse că avea să o ia la întrebări ,,Ce cauţi aici?" ,,De ce nu eşti în turn?" etc. etc. . Dar nu...Îşi dăduse seama că şi ea se afla în aceeaşi situaţie . Zâmbi gingaş şi se uită în direcţia unde trebuia să se afle şarpele. Oare Cercetaşei nu îi era frică? Din aparenţe îşi dădea seama că nu.