Revederea din codru

[Alice Swan]

Lacrimile imi curgeau pe obrajii precum perlele.Nu intelegeam de ce ne certasem si mai ales pentru ce.Incercam sa stau linistita deoarece totul era pe cale sa se sfarseasca.Am disparut din nou la casa unde Lee ma astepta foarte ingrijorat la poarta.

"Fetit-o,Dumnezeule daca ai stii cat de ingrijorat am fost!"Imi spuse acesta in timp ce plangea pe umarul meu.

"Stai linistit Jasper e un om puternic o sa supravietuiasca,defapt trebuie sa faca asta!"Am zis simtind cum lacrimile ma napadesc.

"Dar tu de ce nu esti cu ei?"Ma intreba acesta printre lacrimi.

"Ii incurcam asa ca am decis sa ma intorc,insa sunt sigur ca o sa imi trimita cat de curand o scrisoare!"Am spus intrand in casa alaturi de Lee ne stiind ca aceea era ultima zi cand poate il voi vedea.

~Peste 3 ani~

Ma plimbam prin camera mea aranjandu-ma deoarece astazi plecam la Hogwarst pentru a devenii in sfarsit profesoara de Farmece.Acum trei ani luptam contra vampirilor alaturi de singurul barbat pe care l-am iubit vreodata.Acum un an primisem un ravas de la el cred ca il citisem de sute de ori si ii trimisem sute de raspunsuri,insa el nu mi-a mai raspuns.Discutasem cu Lee sigurul cu care mai tinea legatura si asa mai aflam lucruri de la el.Si acum cand privesc fereastra imi amintesc exact ce scria in acel ravas.

"Scumpa mea Alice, stii ca nu am vrut ca totul sa se termine cu o cearta intre noi,insa eu nu pot sta in loc. Stii cine sunt si ce sunt,nu pot sa te tintuiesc langa mine in aceasta lume plina de umbra.Stii ca eu te voi veghea din umbra oriunde vei fi si eu voi fi acolo,insa nu ma vei vedea.Te iubesc, chiar daca nu am apucat sa ti-o spun si te rog ca niciodata sa nu iti para rau ca m-ai lasat in urma.Casatoreste-te,intemeiaza-ti o familie,fa ceea ce cu mine nu ai putut face si te mai rog ca macar in visele tale sa ma regasesc.
Al tau pe vecie, Jasper Alexander Moon"

Si acum ma napadesc lacrimile cand imi amintesc acest lucru,insa asta este asa a fost sa fie.De jos se auzeau strigatele lui Lee care ma anunta ca trebuia sa ma grabesc.Mi-am luat sevieta si bagheta mi-am pus-o in buzunar si am plecat fericit.Am deschis usa respirand aerul proaspat de flori al primaverii.Stiam ca erai acolo undeva si ca ma vegheai din umbra sau cel putin asta imi doream din tot sufletul sa cred.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 233.7
Topic Closed !