Secrete dezvaluite.

[Melisse Y. Carter]

Melisse nu putu sa nu observe cum o lacrima fierbinte se prelingea pe obrazul inflacarat al lui Ev, in timp ce ele se indreptau spre iesirea din cimitir.

Intr-un fel isi dori sa nu ii ceara fetei sa plece, insa stateau acolo de mai bine de o ora si Eveline mai avea putin si lesina.

Mell simti cum Eveline tinea un planset in adancul sau, ceea ce o facu pe fata sa o stranga in brate prieteneste.
Eveline izbucni in plans odata atinsa, odihnindu-si capul pe umarul Melissei.

Acesta era un peisaj. Un peisaj de iarna, unde nu vezi aproape nimic in afara de alb, in mijlocul caruia se afla doua fete.
Totul putea fi desenat. In acest moment, pana si durerea putea fi desenata.

"- Ev...", spuse Melisse cu parere de rau.
"- Scuze., spuse fata stergandu-si nasul. "Multumesc ca ai venit cu mine."
Melisse inspira si expira, la fel de greu ca un topor.
"- Doar nu era sa te las singura", spuse ea zambind. "- Haide. Sa mergem la mama ta. Parintii mei trebuie sa fie deja acolo"

Cele doua fete parasira mormantul domnului Carter.
Acesta era Ajunul Craciunului anul acesta. O adevarata zi de inmormantare.


Cand fetele ajunsera aproape de usa casei Evelinei, dinauntru se auzeau zgomote puternice.
In casa erau parintii Melissei si mama Evelinei. Deci nu se putea intampla nimic rau.
Cand Eveline apasa pe clanta, Mell nu putu sa nu auda un "Vin.", din partea unuia dintre adulti.
Parintii s-au dus spre fete, cele cinci persoane intalnindu-se in living.

Era o casa mare. Doar doua etaje, insa era foarte bine cladita.
Eveline o informase pe Melisse ca aceea era casa lor de vacanta, in care nu au mai fost de multa vreme.
Ei bine, odata cu moartea tatalui sau, Eveline si mama sa s-au mutat in aceasta casa. Probabil au simtit nevoia de un nou inceput.

Miriam Carter, mama Evelinei, isi lua fiica in brate cu drag.
Cum am mai spus, un tablou care se poate desena. Cuvintele devin culori.

"- Ce s-a intamplat?" intreba Melisse uitandu-se la parintii sai.
"- Nimic" spuse mama sa incordata. "Ce s-ar putea intampla?"
Melisse isi privi mama suspicioasa, dupa care o lasa in pace.

"- Am hotarat sa ne petrecem Craciunul impreuna." spuse mama Evelinei.
"- Voi fetelor veti dormi in camera Evelinei, este un pat foarte mare, iar eu voi dormi in camera de oaspeti." spuse mama Melissei.
"- Si tata?" intreba tanara, stiind in adancul sufletului raspunsul.

Tatal Melissei era auror, fapt pentru care muncea oricand era nevoie. Probabil a evadat cineva de la Azkaban sau trebuie sa il opreasca pe unul din Devoratori din crime.

"- Voi pleca la Azkaban. Trebuie sa fiu de garda deoarece Willow Ungle a intrat in spital." ii raspunse tatal sau.
Melisse stia asta doar. Si Pastele trecut il petrecuse cautand un evadat.

"- O sa fiu bine." o informa tatal ei, vazandu-i fata nefericita.
Melisse zambi.
"- Te iubesc, tati." spuse aceasta.
Cei doi se imbratisara.
Apoi multe imbratisari si urari au urmat, dupa care tatal Melissei pleca.

Urma masa de seara, de Ajun. Eveline spuse ca nu vrea sa manance, plecand in camera sa.
Melisse urca dupa ea. Cand ajunse in camera, Ev statea sprijinita de perete, in fund, cu genunchii lipiti de abdomen.

Melisse uita in momentul in care isi imbratisa tatal ca tatal Evelinei murise. Probabil asta o deraja.