Scream of the wind

[Evelyn Steel]

Eveline rase dar din ras simti ca o da in plans.Vorbise cu bunica sa,chiar vorbise.Ii era atat de dor de ea incat nu realiza pana in clipa de fata cat.Era adevarata vorba aceea : Niciodata nu realizezi cat de greu e cand pierzi pe cineva pana cand nu o patesti.Ii era dor.Si totusi inca simtea prezenta ei aici.O simtea aici si inauntru sau,dandu-i putere si ajutand-o sa supravietuiasca acestei seri.Si apoi totul va fi bine.
-Va fi bine sopti Eveline privind in pamant.
-Da .. sa speram zise si Rosalie.Eveline stia ca in acel moment se simteau la fel.
-Dar oare cat vom lupta?Si cu ce va trebui sa luptam? o intreba Eveline disperata.Rosalie clatina din cap in semn de "Nu stiu" si Eveline isi trecu mainile prin parul ondulat.
Cerul incepea usor-usor sa se intunee si cu cat o facea cu atat Eveline se gandea tot mai intens la ce vor avea de facut.Dar pana la miezul noptii nu se va intampla nimic.Sau poate ca pana la miezul noptii ele trebuiau sa faca ceva pentru a opri Fortele Raului sa le ia Puterile.Niciuna nu stia ce avea de facut dar totusi stiau un singur lucru : in final,totul va fi bine.