Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Bun am adus next-ul

[size=2]Capitolul 4: Adevar
Lui Meredith i se facu rau in momentul in care Elouns isi termina fraza. Totul in jurul ei se intuneca si ramase fara aer. Prin jurul ei apareau fel de fel de imagini, fiecare avand culori necunoscute inca, animale sau plante nedescoperite. Treceau in goana pe langa ea, asa ca nu apuca sa vada decat umbra lor. Dintr-o data, imaginea se focaliza pe una dintre viziuni, iar Meredith se trezi intr-o padure cu fel de fel de copaci care mai de care mai inalti. Aici era noapte. Batea un vanticel usor de primavara, iar toata padurea era vie, in ciuda orei tarzii.
Meredith se ingozi cand nu o mai vazu pe Elouns langa ea.
-El? incerca fata. Elouns? intreba din nou intr-o soapta care se pierdu imediat printre copaci.
Mijindu-si ochii, vazu in fata ei doua siluete mai intunecate, care parca meditau. Meredith facu un pas spre acestea cand in minte ii aparu un gand infricosator: daca sunt dusmani. Statu asa pe ganduri, sfasiata intre curiozitate si frica. Cand isi puse mana in sold, nu isi mai simti uniforma ei aspra, ci o matase mai fina ca orice altceva. Cand se uita in jos se vazu imbracata cu o tunica asemenea lui Elouns, numai ca de culoare rosie, iar incaltarile erau niste sandale comode dintr-un fel de panza la fel de tare si rezistenta ca pielea de animal. La brau avea legata o gingatoare, unde gasi un pumnal si o sticluta pe care scria „Esenta de drimg. A se folosi doar la ranile usoare”. Adolescenta le baga pe amandoua inapoi si se apropie cat de mut putea de cele doua siluete. Cand ajunse la vreo patru metri de ele, Meredith se opri si incerca sa desluseasca murmurul glasurilor.
-...am putea sa numim noi un Flevr din randul elfilor si sa le spunem celorlalti ca a fost ales de Orren, spuse una din voci.
-Nu! i-o taie din start cealalta. Glore, am crezut ca esti mai intelept. Este o rusine pentru un elf sa gandeasca asa.
-Imi pare rau, Maestre, a fost o dovada de nesabuinta din partea mea, spuse silueta care raspundea la numele de Glore. Meredith observa ca Glore si Maestrul sau purtau amandoi aceleasi tunici aurii cu verde si aveau cingatori la brau asemenea ei.
-Trebuie sa asteptam momentul potrivit. Profetia spune ca o fiinta de pe lumea aceasta sau cealalta va aparea. Aceasta sa ve numi Flevr si va fi mantuirea neamului elfilor, al piticilor si al faunilor, spuse Maestrul.
-Da, dar nu stiu cat vom mai putea astepta.Nebunul de Rennon isi intareste cu fiecare secunda armatele care ne-ar putes distruge. Stiti bine, Maestre, ca in acest moment un sfert din neamul nostru se lupta la Denbor cu armatele lui Rennon. Nebunul acesta nu se va lasa pana nu pune mana pe intreaga Miderrona. Pana nu toate cele trei neamuri vor fii in genunchi in fata lui, nu se va preda.
Maestrul dadu din cap.
-Asa e, admise el. Dar cu toate acestea, nu putem grabi alegerea unui Flevr. La a cincisprezecea aniversare a viitorului Flevr, acesta va fi condus aici, pentru a intelege ce se intampla, adica faptul ca el sau ea este singura fiinta de pe intreg Infinitul care ar mai putea salva Miderrona de puterea diabolica a lui Rennon.
In clipa aceea, ceva se potrivi in minte lui Meredith. Intelese de ce Elouns nu stia cum ajunsese acolo si cum de se facuse alba la fata cand ii zisese de aniversarea ei.
Ea era acel Flevr.
In clipa aceea i se facu rau din nou, iar fundalul se dizolva si se transforma din nou.

Sper sa va placa.[/size]