Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

[size=2]Capitolul 10: Unul si acelasi
Glore statea in genunchi langa trupul intins pe jos al fetei.
-Nu se poate asa ceva! striga el, alarmat.
Lacrimi i se adunara in colturile ochilor, dar nu le baga in seama. Tot ce conta era Meredith si ca ea sa ramana in viata. „Ce m-a invata Mestrul? Cand e ranit te gandesti la partile care alcatuiesc ceea ce s-a stricat si il repari.”
Glore isi invoca magia. Inainte de asta, scoase cutitul din partea dreapta a abdomenului fetei si il puse deoparte. Sangele arse pamantul cu focurile Iadului.
„ Este afectata o parte din ficat”. Glore blestema cum stia el mai bine. Se rugase ca ficatul sa fie intreg, dar dupa cum observa era mai grav decat crezuse.
-Aahh, iti bati joc de mine, spuse el in clipa in care sangele incepu sa tasneasca fara oprire din rana adanca. Ajutor! Ajutor! striga el, dar nimeni nu il auzi.
Era singur...
***
Meredith era inconjurata de intuneric. Toate simturile ei erau inabusite de o forta rece si plana. Se simtea scufundata intr-o apa rece ca gheata. Nu simtea nimic: nici durere, nici bucurie, nimic.
Era linistitor. Fara griji, fara nimic ce sa o supere. Daca asta insemna moartea, atunci era chiar placut.
Cu cat se afunda mai tare in apa, cu ata totul era mai opac, mai intunecat, mai rece. Meredith se afunda din ce in ce mai adanc, pana ce un gand i se strecura in minte.
Era singura...
***
Glore se prabusi la pamant. Era stors de puteri, din cauza energiei magice si mintale pe care o folosise. „Ficatul e gata” se gandi, ranjind. Altceva ii intra brusc in minte. „Dar rana e deschisa”.
Se ridica si incepu alarmat sa ii inchida rana, pentru a opri hemoragia. Glore blestema. „Cum am putut uita asa ceva?”.
-Haide, Meredith. Haide! striga el, scuturand-o, dupa ce rana fu inchisa.
Si Glore statea cu Meredith in brate, plangand, in timp ce viata fetei i se scurgea printre degete.
Era pierdut...
***
Niciodata, Meredith nu fusese singura complet. Tot timpul era chiar si o mica furnica alaturi de ea, orice ar fi facut. Dar acum era inconjurata e vid. Era singura, complet singura. Meredith simti dintro data ceva: groaza. Groaza de moarte. Asta insemna ca inca nu era moarta. Cu cat Meredith se adancea in apa, cu atat mai mult o cuprindea senzatia de amortire.
Era pierduta... [/size]