Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Ok, am terminat noul capitol.
@Daniel: Oricum acest capitol cred ca iti va placea, avand in vedere ca este capitolul in care Meredith isi descopera un nou sentiment, specific varstei: love
Soo...

Capitolul 12: Sentimente noi
Meredith termina povestirea zilei de ieri Mestrilor sai. Dorren ramase catva timp adancit in ganduri, dupa care zise:
-Acea elfa avea o parere foarte proasta despre Flevr, adica despre tine, draga mea. Ar trebui sa fii atenta de acum inainte. Iar inlegatura cu blestemul, nu ma pot pronunta inca. Depinde la ce se gandea dansa in acel moment.
Isi impreuna mainile si continua:
-Acum, sa incepem lectia de azi. Primul pas in lumea magiei. Si anume, sa invet limba elfilor, piticilor si a faunilor. Va fi greu, nu zic ca nu, dar este cel mai folositor lucru, deocamdata. Magia este un lucru ciudat, care, lucreaza dupa principiile mintii. Cu cat un om are mintea mai slaba, cu atat este mai mica puterea magica.
Dorren se ridica si se duse pana in casa-copac, cum o numea Meredith. Se intoarse de acolo cu bratele pline de pergamente.
-Eu si Cold iti vom explica pronuntiile, iar tu ti le vei nota. De invatat, invatam cat puntem aici, restul va trebui sa le inveti acasa. Asadar, fiinca esti in Idreea, incepem cu limba noastra.
Si Meredith incepu sa isi scrie pronuntiile si se stradui sa tina minte cat mai mult din ceea ce ii cite Maestrul Dorren.
Seara de dupa, Meredith se indrepta spre cabana ei, cu mana umflata de atata scris si cu un pergament de trei metrii, facut sul, plin tot cu scrisul marunt al fetei.
Pe drum se gandi sa se opreasca la Glore, sa afle ce mai face. Se duse si ciocani de trei ori in usa, asa cum se obisnuise. Nu-i raspunse nimeni, asa ca se grabi in curtea din spate pentru a vedea daca nu cumva elful este acolo. Incepuse sa se ingrijoreze. Ajunse acolo, dar curtea era goala.
-Glore! striga ea, ingrijorata.
Se hotari sa mearga sa mai incerce sa bata la usa. Daca nu il va gasi, se va duce dupa Dorren.
Asa ca fata isi puse planul in aplicare. Dar farqa niciun succes. Degeaba batuse la usa mai mult de douazeci de minute, cu pumnii si picioarele. Glore nu era nicaieri. „Linisteste-te, Meredith, poate e doar plecat intr-o plimbare.” Asa ca se aseza pe iarba si il astepta pe Glore, exersandu-si intre timp cuvintele date de Maestrul sau.
Statu asa mult timp, pana cand, dupa pozitia Lunii, isi dadu seama ca se facuse ora unsprezece noaptea.
Abia atunci, Meredith isi pierdu controlul si incepu sa planga. Glore era plecat de sase ore intregi. Chiar atunci, un geamat se auzi dinspre copacul cel mai apropiat. Meredith se opri din plans brusc si se duse infricosata pana la copacul cu pricina. Cand se aseza in genunchi, descoperii ca era un tanar elf, intr-o balta mare de sange. In urma sa ramase o dara de sange, dupa care fata isi daduse seama ca baiatul se tarase pana aici. Un tipat sfasietor rasuna in noapte, cand Meredith recunoscu baiatul.
Era Glore. Lacrimile i se scurgeau pe obraji fetei. Dar aceasta nu le baga in seama.
-Glore! tipa ea, printre sughituri. Glore, spune-mi ce sa fac! Nu ma lasa singura! Auzi, sa nu mori! ii spuse ea, strangandu-l de mana, cu dintii inclestati de furie.
Fara sa isi dea seama, Meredith incepuse sa il indrageasca pe elf din ce in ce mai mult. Isi aminti ca de cand ajunse aici, cu exceptia orelor cu Maestrul sau, Meredith nu fusese despartita de Glore.
-Me... re... dith, ingana Glore, ridicandu-si mana pana la fata inlacrimata a fetei care se opri automat din plans. Cand o atinse, Meredith inchise ochii, cufundandu-se intr-un sentiment placut, de neinteles pentru ea la acea vreme. Dar deschise instantaneu ochii, dandu-si seama ca si elful isi lasase in jos pleoapele la randul sau.
-Nu! Nu! Trezeste-te! Promite-mi ca stai treaz! Promite-mi! zbiera ea, disperata.
-Pro..mit, spuse Glore cu greu.
Atunci Meredith ii lua mana usor de pe rana sangeranda din dreptul pieptului, ii sfasie hainele, dezvelindu-i pielea neteda si alba, pielea lui perfecta. Isi puse mana pe rana si cu un tipat simti cum i se scurge toata energia din corpul ei in corpul prietenului sau ranit.
Iar ea lesina pe iarba, langa el: doua suflete aproape de stingere... impreuna.