Into dust.

[Ainsley S. Everdeen]

O privise cu interes din momentul în care intră, calmă, în bibliotecă, şi zâmbise atotştiutoare când străina îşi pierduse controlul în faţa numeroaselor rafturi cu cărţi. Nu era pentru prima oară când vedea că studenţii nu ştiau locurile din bibliotecă- dar faptul acesta doar o amuza, nimic mai mult.
Putea să o ajute, aşa cum făcea cu puştii de anul I. Numai că fata aceea nu era din acelaşi an cu ea, ci indiscutabil mai mare. Se apropie încet de ea.
Străina tresări în acel moment, de parcă ar fi fost prinsă asupra unui fapt ascuns. Când se întoarse spre ea, îşi dădu seama că deja o cunoştea. Era şefa de casă de la Cercetaşi, propria ei familie.
- Vrei să te ajut? întrebă Ainsley, indicând către rafturi.