Forever and always

[Alice Morris]

• Alice astepta nerabdatoare sa ii fie strigat numele. Isi amintea si acum sortarea, vazuta dintr'un unghi complet diferit decat acum, prin prisma acelei fetite de unsprezece ani nerabdatoare sa afle casa la care va fi sortata. Femeia striga "Morris, Alice" iar Alice adulta simti un impuls de a se ridica si mergea chiar ea acolo, dar isi lasa intentia deoparte, cand vazu din randul bobocilor din fata iesind o fetita mica, slabuta, care atragea atentia prin parul ei negru, lung si cret. Astropufa se topi pe loc, cand se vazu pe ea asezandu'se sfioasa pe scaun, si lasand Jobenul sa'i acopere ochii, ca mai apoi acesta sa strige tare "Astropufi!" si masa dinspre fereastra sa izbucneasca in ropote de aplauze.
  Boboaca se ridica de pe scaun si se aseza la masa alaturi de ceilalti boboci, iar Alice zambea cu gura pana la urechi de fericire.
  "Nu'mi vine sa cred ca am fost atat de mica!" au fost singurele cuvitne pe care le putea rosti.