Cuvinte vechi

[Ema Snow]

Ema se intoarse si se pozitiona langa Tamara. Ii zambi bland si isi puse mana protector pe umarul ei.
" - Hei, si eu m-am simtit ciudat prima oara cand am venit aici" ii sopti Soimeanca.
Locul acela era fermecator si mistic din mai multe puncte de vedere.
In primul rand, erau feluritele nuante, desi puteai spune, cu greutate ce-i drept, ca predomina verdele jad. Apoi mai erau trunchiurile si crengile copacilor. Din cauza faptului ca padurea era deasa, multi crescusera in unghiuri ciudate, cu crengi ce se roteau printre bratele altor copaci, in lupta de a ajunge la lumina. Era pamantul jilav, dand padurii un parfum unic. Puteai simti asprimea si prospetimea aerului de munte, combinata cu cea a alunelor si a ghindelor, a ierbii proaspete, a florilor de salcam, destul de rare in aceasta zona, si a rasinii de brad.
Mai urmau povestile, caci padurea aceasta fusese considerata locul unde se intampla actiunea din 'Padurea Umbrelor Verzi'. Si mai era un singur lucru important. Candva, se gasisera artefacte ascunse in scorburile copacilor.
" - O sa vezi, va fi bine" sopti iar Ema.
Vroia sa-i arate prietenei ei minunatia acestei paduri. Trecuse atat de mult timp de cand nu mai pasise pe sub bolta acestor copaci.