Searching Memories

[Rosalie Vivienne Alden]

In alte circumstante, probabil ca lui Rosalie i s-ar fi parut ciudat sa se afle in aceasta incapere: Camera de Zi a Viperinilor, insa stiind ca este alaturi de doi prieteni se simtea mult mai bine. Adevarul este [si trebuia sa recunoasca] ca nu l-a placut de la inceput pe acel Devorator al Mortii si ca de obicei cum este reciproc: nici el pe ea, insa faptul ca o facea pe Lily fericita era perfect, in plus in ultimul timp ajunsese si ea sa il cunoasca mai bine. Atunci la Hambarul bufnitelor le-a salvat pe toate trei: soimeanca, astropufa si viperina. De atunci parca exista putina armonie intre ei. Din nou, amintirea acelei seri i-a reaparut in minte. A fost oribil cand au vazut Semnul Intunecat pe cer. A fost ... de parca Voldemort inca traia, de parca el ar fi aparut acolo. Rosaliei i se facu pielea de gaina doar cand se gandi la acest lucru. Nu ii era frica de el , nici nu avea de ce sa ii fie insa nu prea suporta discutiile sau gandurile despre Devoratori. Desi are prieteni care fac parte din ei, avea de tot atatea ori mai multi dusmani. Porrin era unul dintre acele specimene care adora sa faca rau altora. De fapt el probabil era singurul care putea sa fie asa. Sa nu il uitam pe Lestrange, sau chiar pe domnu' Rodriguez. Rose isi ridica privirea si inghiti in sec fiindca exact in acel moment o vazuse pe Amelia, fiica acelui barbat, Viperina, trecand prin fata ei. Cu siguranta ea nu stie nimic, sau cine stie? Se uita urat la ea, dar poate era din cauza faptului ca se afla in camera lor de zi unde eu nu as fi avut ce cauta. Desi probabil ca profesoara , as fi putut intra aici cu permisiunea vreunui Viperin sau a vreunei Viperine. Se uita la Fred si chicoti usor cand acesta se ineca cu ceasca de cafea. Intr-adevar, era patetic ceea ce facusera. In fond, Viperina era anul VI, mai avea putin si termina Hogwarts-ul, dar si Rosalie ... era Adulta in toata firea si ea ce facea? Se juca in noroi. Doamne, clar ca niste scroafe care se bucura de un asemenea comportament.
Cam nefiresc pentru Devorator, acesta incepu sa rada. Cred ca este prima data cand il aud razand si il vad facand asta , fiindca prima data a fost foarte serios din cauza acelui incident de la hambar. Domnisoara Rodriguez trecuse din nou pe langa ei si Rosalie se gandise la ceva. Noaptea de la "Urlet in Noapte", apoi ce a urmat la "Borgin&Burkes". Atatea amintiri in ultimele cateva ore. Totul se desfasura de parca ele au dat un 'search' la intamplarile din trecut. Ciudat!
Desi probabil ca nu voiau sa rememoreze unele clipe, totusi le reveneau in minte facandu-le sa se indoiasca de ultimele intamplari.
"Deci, ce spuneti, mai iesim?", a intrebat Rose rugator.
S-a uitat instinctiv pe fereastra si ori era ea nebuna, ori cerul era prea senin pentru aceasta ora tarzie din noapte. Ciudat!
Nici nu apucase bine sa intrebe, caci Lily rostise imediat un "Da" hotarat, insa Fred nu parea tocmai incantat.
Ne-am uitat amandoua la el cu ochi de catelus si desi nu parea omul care sa se lase atat de usor daduse din umeri in semn ca 'da'. Si-a terminat cafeaua, apoi Rosalie spuse pe o voce malefica:
"Cred ca stiu si locul perfect unde am putea sa mergem!".
Cei doi s-au uitat ciudat la ea apoi doar a spus:
"Urmati-ma!"
Au iesit din castel cu ajutorul pelerinei invizibile, desi nu era cazul. Asa i se parea soimencei mai palpitant, si asa si era , desigur!
Au ajuns in fata preamaritului Hogwarts si si-au dat jos pelerina . Rose se uita catre cer multumita de vremea aceasta schimbatoare, desi de obicei ar fi facut exact invers!
"Uite acolo mergem!", rostise soimeanca aratand cu degetul catre Salcia Batausa.
[...]


Rosalie, Lily si Fred se indreptau catre Salcia Batausa. Cum de i-a venit o asemenea idee? Se pare ca in aceasta zi cele doua fete nu erau tocmai prea normale. Sa fi deranjat acum salcia ar fi cu adevarat ceva de neadmis. Doar o creanga de-a sa putea sa ii trimita pe oricare dintre cei trei direct in Aripa Spitalului. Insa... se pare ca doreau sa simta adrenalina! Cel putin in seara aceasta, nu conta ce urma apoi ... a doua zi. Soimencei ii era dor de Tamara , cu siguranta si Viperinei si cel mai probabil si lui Fred. In astfel de momente voiau sa fie si ea cu ei, dar...
"Lily!", o atentiona Rosalie pe un ton grav fiindca o observase cum se indreptase nonsalanta catre Salcia Batausa.
Aceasta se intoarse brusc inapoi exact la timp inainte sa si-o incaseze bine de la acel copac nesuferit. De cand venise Rosalie in scoala urase acea salcie, desi era foarte importanta in istoria Hogwarts-ului. Poate doar asta o oprea sa nu cheme ajutoare pentru a distruge salcia. Ei bine, si daca ar recunoaste ar mai fi ceva: crengile sale buclucase.
O noua amintire ii aparu in minte: seara cand a stat foarte aproape de salcie cu Eveline. Au avut noroc ca nu au patit-o, au scapat ca prin urechile acului, desi si atunci cu o mica vanataie tot s-au ales.
Si atunci si-au petrecut atat de mult timp acolo povestind, netinand cont ca in orice moment salcia poate sa le raneasca. Si au mai fost momente in care s-au intamplat chestii si mai rele. Inclusiv, odata cand Rose s-a aventurat singura intr-acolo si o creanga uriasa a trantit-o la cativa metri departare.
Ei bine, acum cu siguranta nu mai conta nimic din tot ce s-a intamplat. Acum chiar radea la astfel de povesti, care unora li se par basme. Adevarul este ca nu oricine avea aceasta oportunitate de a fi vrajitor si de a ajunge in imperiosul castel Hogwarts. Rosalie chicoti usor si cei doi Devoratori ai Mortii s-au uitat crucis la ea intreband-o din priviri ce s-a intamplat.
Aceasta se uita la ei nedumerita si rosti timida:
"Nimic, amintirile ..."