Cuvinte vechi

[Ema Snow]

Ema isi intoarse usor capul si sopti in asa fel incat Tamara sa fie singura care o auzea.
" - Fa, te rog, Accio. Bagheta mea e acasa"
Se intoarse complet spre barbat. Mai mult din dorinta de a-l infrunta decat din cea de a-i distrage atentia.
" - Ce e?" intreba ea cu un ton ironic, lovind cu putere fiecare silaba. " Te-ai plictisit de mine si vrei sa-mi enervezi chiar toti prietenii? Nu e suficient cate ai facut?"
Singurul raspuns pe care Soimeanca fost un ras isteric. Ema isi dorea ca Porrin sa nu aduca in discutie alte standarde. Simtea o teama veche, la fel ca in noaptea in care aflase un adevar major. Devoratorul din fata ei era, pana la urma, nasul ei. O multumea faptul ca nu imparteau acelasi sange.
Emei ii era teama. Ii era teama ca daca Tamara afla, o s-o urasca. Dar se simtea prost si daca nu-i spunea. Era ca un fel de minciuna, nu?
Soimeanca isi schimba pozitia, facand un pas in fata si punandu-se complet in fata Keyannei.