Manierat

[Ema Snow]

Ema lua hartia sifonata si incepu sa citeasca.
' Nu exista un loc mai luminos ca acela. Era doar pace, lumina si caldura. Era departe de ochii privitorilor nestiutori, departe de mintile celor mai buni, departe chiar si de inimile celor suparati. Era locul in care lumea incepea si se sfarsea.
Totul incepe din lumina.
Isi ridica fruntea in vantul slab. Stia ce o astepta, stia ce a fost si ce va veni. Stia ca va ajunge de unde a plecat. Stia toate acestea. Stia si nu facea nimic in legatura cu asta.
Numele ei era Florada. Era minunata, desi ciudata. Pielea ii era moale si alba, desi avea nuante verzulii. Ochii negri luceau uneori in culorile pamantului. Parul blond se intindea spre soare. Era cea de la care a pornit si la care s-a sfarsit totul. '
Ema sari peste detalii. Nu era o poveste care te captiva din prima, asa ca nu se concentra prea tare. Citea repede in comparatie cu Dawn, dar acum, termina un rand la fiecare doua secunde, sarind peste prepozitii, conjunctii si semne de punctuatie.