Cuvinte vechi

[Ema Snow]

" - Asa-i..." murmura Ema, stiind cata dreptate avea Porrin.
Nu vor scapa de el decat in momentul in care profetia lui Rosalie se va indeplini. Si trebuia sa se indeplineasca! Daca pentru Ema era prea tarziu, daca pentru ea nu mai exista scapare, atunci trebuia sa lupte din greu cu destinul pentru ca isi dorea ca prietenii ei sa fie in siguranta. Porrin nu va mai face mult timp umbra pamantului. Soimeanca simtea asta in sange. Totul avea sa fie bine intr-o zi.
Urma un moment de liniste in care Ema se detasase de locul fizic. Se vedea undeva, la umbra unui copac, razand alaturi de copii. Copii ce semanau cu ea si cu barbatul de langa ea. Zambi vag si reveni in prezent. Va trece mult timp pana asta se va intampla.
" - Ia spune-mi, Snow" gafaii nasul ei. " Cum stam cu Horcruxurile? Cate ai distrus pana acum?"
La naiba! Ea personal, unul. Desi mai avea inca unul de care trebuia s se ocupe. Iar Rose mai distrusese si ea.
" - Esti aproape, atat de aproape de moarte" sopti Ema. " Dar nu eu iti datorez acest onor. Nu acum"
Ochii ei nu reflectau vreo lumina. Erau reci si intunecati, in ciuda culorii deschise de verde.