Quidditch.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se insenina la fata. Adevarul era ca nu,nu mai vobise nici macar prin scrisori cu ei in ultimul timp,dar acum era momentul. Da,acum era momentul! Zambi si o chemase pe Sabri cu puterea mintii. Spera sa ajunga cat mai curand. Era atat de bucuroasa ca acum putea sa le scrie parintilor ei. Zece minute s-au tot plimbat,pana cand o vazu pe Sabri intrand pe portile muzeului. Practic in acest moment, bufnita ei insemna chiar un cadou pentru ea. Ba chiar venise pregatita cu un pergament si o pana de scris.Luase instrumentele de scris din ciocul bufnitei si incepu a scrie. A specificat ca se afla in muzeu si ca are in mana sa,sau ma rog , in mana prietenei sale, un trofeu al tatalui sau. A spus chiar si ca este mandra de el pentru acest lucru,dar nu si faptul ca a inceput sa planga.
Isi indrepta privirea catre Sabri,ii puse pergamentul in cioc,alaturi de pana, o mangaie pe crestetul capului , apoi ii facu semn sa plece pentru a ajunge cat mai repede la parintii ei.