Screaming and bleeding , and you still wont't hear me

[Effy K. Dietrich]

Înţelegea şi ştia că nu toţi pot fi înţelegători şi binevoitori. Nu era poisibil aşa ceva. Dar dacă se gândea nici copilăria ei nu fusese tocmai roz. Nu avusese mulţi prietenii, iar vecinii ei nu o suportaseră niciodată. Ani la rând se întrebase ce făcuse aşa de rău încât să fie urâtă aşa de tare, iar în cele din urmă aflase. Era o vrăjitoare, iar vecinii ei nu suportau astfel de "monştrii".
"De fapt nici copilăria mea n-a fost tocmai uşoară. Nemţii pot fi foarte încrezuţi, narcisişti, egoişti, masochişti, iar lista continuă." Zise ea cu un zâmbet chinuit pe chip. Câteva amintiri fugare îi trecură prin faţa ochilor, în timp ce fixa cu privirea şemineul stins.
"Nu ne naştem cu noroc, îl căpătăm prin perseverenţă şi încredere." Murmură amintindu-şi dintr-o dată afirmaţia Astropufei în legătură cu norocul.
Făcu câţiva paşi înainte şi îşi scoase bagheta. Privi o clipă obiectul lunguieţ, după care îl îndreptă spre şemineu.
"Incendio" Şopti ea rotindu-şi bagheta graţios, iar cele câteva lemne luară foc.