Don't judge me

[Ema Snow]

Don't judge me

Ema inghiti in sec. Mergea ca prin vis pe domeniile castelului Hogwarts. Lipsa somnului incepea sa-si puna amprenta pe chipul ei. Avea cearcane fine sub ochii ei verzi ce nu mai straluceau ca inainte. Parul ii statea mai pleostit, odihnindu-se pe umerii ei calzi. Chipul ii era usor mai palid, iar fata mai subtire. Obrajii nu mai erau atat de imbujorati ca alta data si pareau sa fie lipsiti de masa musculara.
Era prea multa liniste in jur. A,da! Uitase! Era sambata! Elevii ori erau prin Hogsmeade, ori isi petreceau timpul prin alte parti ale curtii. Un singur sunet rupse tacerea naturala; Ema batu firav la usa lui Hagrid. Astepta cateva minute bune, dar nimeni nu raspunse. Nici macar Colt nu se auzise in spatele bucatii de lemn.
Se aseza pe bancuta de langa coliba, hotarandu-se sa-l astepte. Chiar simtea nevoia de a vorbi cu Hagrid; nu prea il mai vizitase in ultimul timp. Se intreba cum ar reactiona Paznicul Vanatului daca Ema i-ar spune ca e posibil sa nu doarma datorita unor probleme psihice. Zambi amuzata, imaginandu-si fata lui Hagrid si rasul lui zgomotos, de bas.
Soimeanca isi ridica privirea. Altcineva venea pe potecuta mangaiata de razele soarelui.